Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos este unul din cele 12 Praznice Împărăteşti și este prăznuită la data de 6 august în postul Adormirii Maicii Domnului. Această sărbătoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o.
Pentru a înţelege această sărbătoare este important să vedem împrejurările în care a săvârșită această minune. Cu puțină vreme înainte, Iisus fiind cu Apostolii în părțile Cezareei lui Filip I, i-a întrebat pe aceștia: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alții, Ilie, alții, Ieremia sau unul din prooroci. Apoi le-a zis: Dar voi cine credeți că sunt? Iar Simon Petru a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16 13-16 ). Iar Iisus răpunzând i-a zis: Fericit ești Simone, fiul lui Iona, că nu carnea și sângele ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Cel din Ceruri (Matei 16,17). Apoi Mântuitorul le vestește pentru prima oară despre Patimile Sale. În acest context era necesar ca Mântuitorul să îi întărească în credință pe Apostoli că Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
După șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte (Matei 17,1). Muntele se numește Tabor și este aşezat în nordul Israelului, în provincia Galileea, aproape de orașul Nazaret. Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina (Matei 17, 2). Această minune a schimbării la față s-a petrecut când Mântuitorul se ruga. Schimbarea la Faţă a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos a fost preaminunată şi în chip străin. Lumina cea din Tabor, care lumina la faţă pe Hristos, nu izvora din faţa Lui, ci dinlăuntrul Lui, din tot trupul, că era Dumnezeu întrupat. Lumina cea din Tabor a lui Hristos n-a venit din afară, casă-L lumineze pe El, ci lumina dinlăuntru iradia şi în afară, căci El era izvorul luminii celei veşnice şi nemărginite.
Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El (Matei 17,3). Prin apariția celor doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Mântuitorul voia să arate că el nu este un simplu prooroc, ci că El este cu adevărat Dumnezeu proorocilor. Prezența lui Moise simbolizează legătura dintre Legea Veche dată de Dumnezeu pe Sinai și Legea cea Nouă propovăduită de Mântuitorul Iisus Hristos. Iar apariția lui Ilie arată că la vremea sa a fost unul dintre aleșii Domnului pe pământ şi a vorbit cu el pe muntele Horeb, iar pentru faptele sale a fost ridicat cu trupul la cer de către Dumnezeu.
Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. (Matei 17,4)
Dar pe când vorbea el glas din ceruri s-a auzit: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în care am binevoit, pe Acesta ascultați-L (Matei 17,5).
Înseamnă că Însuși Dumnezeu Tatăl dădea mărturie despre Dumnezeirea Fiului, așa cum a făcut la Botezul Domnului.
Apoi Mântuitorul i-a ridicat de la pămant pe Sfinţii Apostoli, iar în timp ce coborau de pe munte a poruncit zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți (Matei 17,9).
Pr. Prof. Ene Branişte spune că această sărbătoare este mai nouă decât celelalte praznice împărăteşti. Se pare că, la început, în ziua de 6 august se făcea aniversarea anuală a sfinţirii bisericii zidite în sec. IV de Sfânta Elena pe muntele Taborului, în locul în care Domnul S-a schimbat la Faţă. Deşi ne aflăm în postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a rânduit ca, pe 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, să se facă dezlegare la pește, vin și untdelemn. De asemenea, în această zi, agricultorii aduc la biserică struguri, faguri de miere, dar și alte roade ale pământului, pentru a fi binecuvântate.
Preot Radu Marian
