Iniţiativa evenimentului de ieri, găzduit de aula „Alexandru Buia” a Facultăţii de Agricultură şi Horticultură, unde în prezenţa a numeroşi invitaţi (fermieri, primari, cadre didactice de la facultatea de profil, cercetători) s-a discutat despre agricultura zonei, în contextul reformelor PAC, a aparţinut eurodeputatului PDL, Marian Jean Marinescu. Şi, finalmente, s-a dovedit inspirată. Speackeri au fost Theodor Stolojan, Rareş Niculescu, Traian Ungureanu, Marian Jean Marinescu, toţi eurodeputaţi, şi Gheorghe Flutur, prim-vicepreşedinte al PDL, iar calitatea de amfitrion i-a revenit prof. univ. dr. Nicolae Giugea. S-au spus destule lucruri interesante, cu referire directă la recentul acord politic, din 26 iunie a.c., dintre Comisia Europeană, Consiliul European şi Parlamentul European, pentru reforma politicii agricole comune – plăţi directe, organizarea comună a pieţei, dezvoltarea rurală şi reglementarea pe orizontală a aspectelor financiare, gestionarea şi monitorizarea PAC. Dar referiri s-au făcut şi la raportul Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii – cadru naţional strategic rural, în perioada 2014-2020-2030. Practic, în intervenţiile lor, speackerii enunţaţi au încercat să branşeze realităţile agriculturii româneşti la noua politică agricolă, dar au şi răspuns la întrebările invitaţilor din sală, dialogul fiind, pe alocuri, incitant. Tocmai această interactivitate a fost conferit un plus de originalitate întregii dezbateri. S-a discutat despre necesitatea, aproape imperativă, a cadastrării terenurilor intravilane şi extravilane, a clarificării problemelor de proprietate, despre irigaţii, creşterea randamentelor la unitatea de suprafaţă, a aportului agriculturii la PIB-ul ţării. Nu a fost un clasic „simpozion” pe teme agricole – de altfel s-a şi făcut această menţiune –, ci o dezbatere vie, premisa măsurilor de consiliere a fermierilor şi, mai ales, de convingere a celor sub 40 de ani să îmbrăţişeze această îndeletnicire, alocările pentru instalare crescând de la 40.000 de euro la 70.000 de euro. Cum unele dintre intervenţii au fost pigmentate şi cu umor fin şi nelipsite atacuri politice, putem spune că nu s-a cochetat deloc cu monotonia.
Atragerea tinerilor, prin mirajul subvenţiilor
Gheorghe Flutur, fost ministru al Agriculturii în guvernul Călin Popescu Tăriceanu, poate fi bănuit a şti despre ceea ce vorbeşte. Chiar dacă nu uită aliniamentul politic, pe care se poziţionează, are habar de politicile agricole comune. A avut referiri la Măsura 1.1.2 şi 1.1.1, privind acordarea sprijinului financiar nerambursabil solicitat de o persoană fizică sub 40 de ani, care îşi întocmeşte un plan de afaceri, pentru dezvoltarea activităţii agricole în cadrul unei exploatări de maximum 25 de hectare şi se califică în prealabil. Populaţia rurală este îmbătrânită şi întrebarea firească, presantă, care trebuie să primească un răspuns, este următoarea: cine va lucra în viitorul imediat în agricultură? Chiar în condiţiile creşterii productivităţii muncii, a mecanizării tuturor lucrărilor agricole, problema calificării forţei de muncă nu are încă o soluţie certă. Fondurile totale alocate Măsurii 1.1.2, prin FADR, sunt de 337 de milioane de euro, din care contribuţia guvernului României – 20% şi contribuţia UE – 80%. Alocaţiile tinerilor fermieri ar trebui să aibă o dimensiune economică, cuprinsă între 6 şi 40 UDZ (unitatea de dimensiune economică, determinată pe baza marjei brute a exploataţiei). Ademenirea tinerilor spre activităţi exclusiv agricole, dar şi conexe, rămâne o preocupare la nivelul Uniunii Europene. Şi, în consens, şi prin părţile locului, resuscitate fiind şi activităţile denumite odată „anexe” (împletituri din nuiele şi papură, procesarea fructelor de pădure, ateliere de tăbăcărie etc.).
Despre irigaţii: deocamdată, în voia Celui de Sus
Cum era şi firesc, a fost abordată şi chestiunea sistemelor de irigaţii. În continuare, neclară. Chiar după ce s-a procedat la transferul managementului activităţilor de irigare către utilizatori. Mai exact, au fost înfiinţate asociaţiile de utilizatori de apă pentru irigaţii (AUAI) şi s-a propus o nouă strategie, cuprinzând şi reabilitarea componentelor de infrastructură deteriorate şi încredinţarea acestora şi a echipamentelor de udare în câmp oamenilor. Au fost demarate proiecte finanţate de Banca Mondială, prin care s-a acordat asistenţă tehnică asociaţiilor de utilizatori de apă, a fost promovat un nou cadru legislativ favorabil. Mai mult, s-a conturat şi restructurat agenţia SNIF, adoptându-se o nouă lege referitoare la îmbunătăţirile funciare (Legea nr. 138/2004 care prevedea, în detaliu, noile atribuţii ale SNIF şi ale AUAI). După adoptarea legii îmbunătăţirilor funciare şi a normelor metodologice (Ordinul 118/2005 şi Legea 233/2005), atribuţiile AUAI au fost revizuite astfel că acestea au trebuit să se reînregistreze ca OUAI (Organizaţii de Utilizatori de Apă pentru Irigaţii), cu posibilitatea să înfiinţeze federaţii de OUAI. Toate măsurile luate, menite a permite reabilitarea/modernizarea infrastructurii, cu un procent de fonduri de investiţii asigurate, nerambursabil, prin PNDR de la UE, nu au schimbat în bine starea de lucruri. Se poate considera că înfiinţarea OUAI a fost catalizată doar de subvenţiile pentru irigaţii acordate până în 2009, inclusiv, doar acestora, ceilalţi utilizatori, care nu făceau parte din organizaţie, nebeneficiind de subvenţie (cu excepţia anului 2007). În anii 2010 şi 2011, suprafeţele de irigat au scăzut dramatic şi, fapt mai grav, beneficiarii sistemelor de irigaţii funcţionale au întors spatele acestora, îngăduindu-se distrugerile premeditate. Practic, deşi au fost date în proprietatea OUAI-urilor, pe canalele de irigaţii nu curgea apă, ci iresponsabilitatea. Şi anul agricol actual a fost salvat de mila Celui de Sus.
Specialiştii agricoli… prin învăţământ la mare distanţă
Decanul Facultăţii de Agricultură şi Horticultură, Marin Soare, a spus câteva lucruri, nu multe şi deloc interesante, despre poziţionarea instituţiei de învăţământ superior agricol din Craiova în momentul de faţă, subliniind dorinţa firească a utilităţii sociale a fiecărui student, prin găsirea unui loc de muncă în ţară. O astfel de problemă are, fireşte, logica ei. Însă nu poate fi decuplată de alta: calitatea absolvenţilor. Este aptă, în momentul de faţă, cea mai veche instituţie de învăţământ superior din Craiova să scoată doar specialişti agricoli de înaltă ţinută? Precumpăneşte calitatea sistemului de învăţământ, prin legătura sa cu practica, în producţie, în faţa numărului de absolvenţi? Există lucrări ştiinţifice, de dată recentă, care să ateste o asemenea evoluţie? Fireşte că îngemănarea cercetării ştiinţifice cu producţia este, peste tot în lumea civilizată, o coordonată definitorie, avută în vedere într-o concurenţă acerbă pe pieţele agro-alimentare. Cu alte cuvinte, misiunea Facultăţii de Agricultură şi Horticultură, care se reazemă pe un trecut teafăr, cu performanţe de netăgăduit, este aceea de a asigura o continuitate a calităţii de excepţie a absolvenţilor săi. Atât şi nimic mai mult.
Theodor Stolojan: „Prima urgenţă este clarificarea proprietăţii private”
Europarlamentarul Theodor Stolojan crede că agricultura românească se confruntă, la această oră, cu o mare problemă: neclarităţile în privinţa proprietăţii, lucru care, printre altele, încetineşte absorbţia fondurilor europene destinate acestui domeniu. „Ca economist, vă spun că prima urgenţă este de clarificat proprietatea privată, adică cadastrul. Situaţia nu este simplă, te duci pe teren şi vezi prin satelit care e suprafaţa … Am dat nişte titluri de proprietate care, în multe locuri, pe teren, se suprapun şi de aceea avem zeci de mii, dacă nu sute de mii de cazuri în instanţă de clarificare a proprietăţii private. Ori când ea nu e clarificată, faptic şi legal, e complicat şi în relaţia cu băncile, şi în relaţia cu potenţialii investitori. A doua urgenţă e încheierea procesului de restituire a terenurilor, pădurilor, inclusiv a rezolvare a cazurilor din justiţie”, a declarat Theodor Stolojan, care a răspuns şi câtorva intervenţii care au venit, mai apoi, din sală.
Subvenţii vor fi acordate doar agricultorilor activi
Fost vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European, Rareş Niculescu a spus că agricultura românească a ajuns în stadiul în care importă de şapte ori mai multe produse decât produce. „La sfârşitul lunii trecute s-a ajuns la un compromis între Parlament şi Consiliul de miniştri cu privire la reforma politicii agricole comune. Este prima dată când Parlamentul şi Consiliul de miniştri participă pe poziţii egale ca şi co-legislatori pe probleme de agricultură pentru că Parlamentul a dobândit recent această atribuţie ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. De asemenea, este pentru ori dată când România are ocazia să îşi spună punctul de vedere în privinţa unei mari reforme a agriculturii, atât prin intermediul PE, cât şi prin vocea comisarului pentru agricultură, domnul Dacian Cioloş. Fiecare stat membru poate găsi în acest compromis anumite aspecte care îl favorizează, de care poate beneficia pe viitor. Dar compromisul e compromis, atrag atenţia de la început că el nu va aduce pentru România lapte şi miere, ci reguli mai stricte”, a spus eurodeputatul Rareş Niculescu, subliniind faptul că, de anul viitor, subvenţiile vor fi acordate numai agricultorilor activi.
Gheorghe Flutur: „Cadastrarea României să fie o prioritate”
Gheorghe Flutur, fost ministru al Agriculturii în cabinetul lui Călin Popescu Tăriceanu, a pus problema modului cum vor fi cheltuiţi banii europeni care vor fi alocaţi României pentru următorii 7 ani. „Eu cred că acesta trebuie să fie rolul întâlnirii noastre de aici, de la Craiova: fraţilor, cum vrem să cheltuim banii pe următorii 7 ani? De ce spun asta? Pentru că două treimi din banii României sunt pe aceste capitole, agricultură şi dezvoltare rurală, peste 20 miliarde de euro, jumătate merg pe plăţile directe către fermieri, jumătate pentru dezvoltarea rurală”.
Ca şi Theodor Stolojan, acesta a accentuat faptul că prioritară la folosirea banilor europeni ar trebui să fie cadastrarea României. „Dacă mă întrebaţi pe mine, vă spun că noi suntem la pământ cu partea de organizare funciară. De 23 de ani împărţim pământuri, România este ţara care a pierdut cel mai mult timp cu reforma funciară. Ne-am lungit cu retrocedări că nu am reuşit să încurajăm organizarea exploataţiilor din agricultură. De aceea cred, şi prin europarlamentari şi prin guvernul nostru, că trebuie să ceară fonduri pentru cadastrarea României”. Gheorghe Flutur a mai spus că s-a implicat în proiecte-pilot de cadastrare, ocazie cu care a constatat că 70% din titlurile de proprietate sunt „aiurea date”.
Traian Ungureanu: „Agricultura interesează doar ca rezervor de voturi”
Eurodeputatul PDL Traian Ungureanu a spus că agricultura din România a fost dintotdeauna victima politicienilor şi a mentalităţilor, motiv pentru care nici nu a evoluat. „România vorbeşte de agricultură de 150 de ani, discuţia despre potenţialul nostru agricol durează de 150 de ani. E ca ăla care spune: staţi să vedeţi când mă apuc de treabă ce iese! Eu îl aud pe Petre Roman spunând, în 1990, că România este în faţa unui miracol agricol. Îl tot aşteptăm. Agricultura nu e un lucru simplu, e un lucru complicat astăzi, dar nevoia cea mare în faţa dumneavoastră de care, până la urmă depinde mersul agriculturii, este decizia. Ea se mişcă în momentul în care cineva investeşte în ea, capital, bani, tehnologie, din cât e şi din ce luăm de la UE”. Eurodeputatul Traian Ungureanu crede că agricultura în România este folosită doar în campaniile electorale, când politicienii îşi amintesc de acest segment al ţării pentru a atrage voturi. „Agricultura continuă să intereseze ca rezervor de voturi şi atunci suntem în faţa unui mare pericol. Dacă noi nu reînviem satele, comunele, societatea românească se surpă sau alunecă în afara ţării pentru că nu s-a mai pomenit vreo ţară care să se construiască pe diplome fără valoare, asta e tendinţa în România”, a spus Traian Ungureanu.
Marian Jean Marinescu: „360 de miliarde de euro alocate de UE pentru agricultură”
Europarlamentarul Marian Jean Marinescu a arătat, totuşi, că există şi o parte plină a paharului, accentuând faptul că agricultura românească se poate aşeza pe un drum bun atât timp cât există posibilitatea accesării fondurilor europene. „Nu putem să inventăm noi apa caldă, deci, da, agricultura are nevoie de proprietate, de producţie şi de piaţă. La noi proprietatea nu e clară, asta este cert. Au fost foarte multe programe care s-au făcut în România şi se poate clarifica proprietatea. Nu se poate face cadastru la milimetru, dar clarificarea proprietăţii se poate face, sunt foarte multe lucruri care puse cap la cap pot să ne ducă la clarificare. În privinţa producţiei, trebuie investiţie şi aţi văzut că, după ce s-a primit subvenţia, arată totul altfel. Suntem al doilea judeţ cu pârloagă, dar înainte era şi mai rău. Cât despre piaţă, avem nevoie şi de pieţe en-gros şi de centre de procesare a produselor agricole”. Marian Jean Marinescu a spus că 360 de miliarde de euro, din bugetul de 960 de miliarde pe şapte ani al UE, sunt destinate pentru agricultură.
În loc de concluzii
Evenimentul dedicat agriculturii a fost, prin urmare, unul bine organizat. Asistenţa a prizat cu speackerii, dovadă că, în anumite momente, a avut reacţie. Nu s-a stăruit pe conotaţia politică şi chiar s-a evitat, cu destul tact, alunecarea într-o asemenea provocare. Pentru cei prezenţi, cu siguranţă, a fost „o primenire” a informaţiilor şi, bineînţeles, prilejul de a afla că se poate discuta, chiar cu gravitate, despre o activitate de pe urma căreia se asigură hrana populaţiei. Aşa cum spuneam şi în conţinutul textului, s-au spus multe lucruri interesante şi nu am vrea să omitem să spunem că s-a vorbit şi de concurenţa acerbă pe care produsele agricole româneşti o au în vestul ţării din partea celor maghiare, existând şi riscul ca, în sudul ţării, să crească ameninţarea produselor care vin de la bulgari.
LAURA MOŢÎRLICHE şi MIRCEA CANŢĂR
