Ca şi la alegerile locale de acum patru ani, primarul actual al Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, pleacă din pole-position, pentru obţinerea unui nou mandat, întrunind largi sufragii. Întrebarea firească, de neocolit, dacă e îndreptăţită la obţinerea lui, capătă răspunsuri variate: de acceptare, fără rezerve, în propria tabără politică, dar şi în rândul majorităţii cetăţenilor Craiovei, de contestare vagă, din partea contracandidaţilor şi a simpatizanţilor acestora. Cum, de altfel, e poate firesc. Nefiresc, ilogic, chiar iraţional, sunt însă nerecunoaşterea unor merite administrative absolut de necontestat, bifate în anii din urmă, care se văd cu ochiul liber, se resimt în spaţiul public şi prin faptul, deloc insignifiant, că municipiul Craiova, tot mai curat, mai verde, de ani buni, mai bine gospodărit, cu o agendă copleşitoare de evenimente culturale şi nu numai, este pe o hartă turistică a ţării, şi atestarea vine din partea HoReCa. Hârşită, cum se spune, în politică, Lia Olguţa Vasilescu şi-a făcut o campanie cuminte, excesiv de decentă, evitând la maxim, ca strategie, orice comentariu acru la adresa adversarilor săi. O virtute complementară. Ceea ce o defineşte la momentul „locale 2024” este o experienţă viguroasă a ideilor bine digerate şi organizate în jurul unei opţiuni ferme: decolarea marelui municipiu dintr-o zonă gri, în care a staţionat, poate pe nedrept, ani buni. A avut un curaj temerar, după un protocol care combină ironia cu graţia, evitând solemnitatea geometrică, tonul previzibil al predicii şi a… făcut multe. Chiar foarte multe. Nu-i mai prezentăm bilanţul, fiindcă e prea încărcat. Iar majoritatea proiectelor imediate avute în vedere, copleşitoare, pe lângă cele încununate cu succes, spun totul. Se putea mai mult? Fireşte, după cum se putea şi mai puţin. Nume de acum cu rezonanţă, în rândul primarilor de mari municipii din ţară, indiferent de familia politică, Lia Olguţa Vasilescu a atras atenţia prin supleţea minţii, bunul discurs în orice împrejurare –uneori electrizant-, prezenţă agreabilă, şi de ce nu un rafinament resimţit în fiecare atitudine şi replică a sa. De om întreg. De om reuşit. Calm, distins, pe care poţi să-l invidiezi, dar nu să-l conteşti cu grobianism. Cu şcoală bună, cu rostul ei (Colegiul Naţional „Elena Cuza”, Facultatea de Litere – cursuri de zi, doctorat „pe bune”), o experienţă de viaţă politică şi administrativă care n-au desfigurat-o. Judecata mea s-ar putea dovedi pripită şi schematică. Nu exclud asta. Dar o etică a efortului de zi cu zi, alături de o dăruire morală, care nu resimte sacrificiul ca pe un sacrificiu, ci şi-l asumă generos ca pe o împlinire, o legitimează pe actuala primăriţă a Craiovei, ca fiind cea mai îndreptăţită –fără mari investiţii retorice-, să fie reinvestită cu un nou mandat. Dacă va avea şi şansa de a obţine un Consiliu Local Municipal, format din oameni dedicaţi urbei, şi este extrem de important acest deziderat, Craiova va păşi decisiv înainte. Şi primăriţa Craiovei, va scrie poate, într-o zi, o carte, despre cum prima femeie –primar al Craiovei- a putut supravieţui având vocaţie eminamente intelectuală, după ce i s-au împlinit multe profeţii politice. O provocare administrativă pentru care nimeni nu e îndeajuns de pregătit, şi cu atât mai mult cineva format în răspăr, cu reflexele autorităţii. Şansa de a fi fost de faţă, când timpul n-a mai avut răbdare, îi surâde. Este omul momentului, contemporanul bine plasat, ales de ursitoare, pentru ceasul astral al Craiovei.
