Celebrarea D-Day

Şefii statelor beligerante vor fi prezenţi, astăzi, în Normandia, la celebrarea a 70 de ani de la D-Day. Defilări, salturi cu paraşuta, spectacole pirotehnice, întâlniri cu veteranii zilei „Z” fac parte din programul extrem de încărcat al festivităţilor. Normandia şi eroii săi sunt pe buzele tuturor europenilor. 24 de oraşe de-a lungul plajei Debarcării trăiesc cu febrilitate marea sărbătoare. La Caen, nordul Franţei, va fi proiectat în IMAX 3D – D-Day: „Normandie 1944”, un film despre anvergura operaţiunii militare, care a reunit cea mai mare armată a tuturor timpurilor. Intrarea e gratuită. Normandie Thank Museum prezintă o formidabilă colecţie de blindate şi vehicule US Army, din cel de-al doilea război mondial, regrupând toate tipurile de care de luptă utilizate în conflict. Sărbătorirea D-Day camuflează în culise mari tensiuni diplomatice, generate de criza ucraineană. Actuala criză este considerată ca fiind cea mai gravă de la căderea comunismului. Invitarea preşedintelui rus, Vladimir Putin, la ceremonia debarcării are o simbolistică aparte, fiind vorba de recunoaşterea eroismului ruşilor în marele război şi o absenţă de la această ceremonie ar fi fost percepută ca un afront. Pe de altă parte, Francois Hollande n-a închis uşa Rusiei în tentativa rezolvării amiabile a dosarului ucrainean. D-Day prilejuieşte salvarea soldatlui Hollande, el fiind în centrul jocului cum recunoaşte Quai d’Orsay. Principalii protagonişti ai crizei ucrainene s-au întâlnit ieri la Paris. Baletul diplomatic s-a dovedit veritabil. Barack Obama şi Vladimir Putin au decis a nu se întâlni, deşi dejunul protocolar va reuni 19 şefi de stat şi de guvern. Relaţiile SUA cu Rusia sunt realmente reci. O misiune ingrată are Francois Hollande: aceea de a se întreţine separat cu Obama şi separat cu Putin, spre a evita orice incident diplomatic. Vladimir Putin a spus într-un interviu difuzat miercuri seara, pe două canale media franceze: „Sunt de acord cu dialogul”, justificând dreptul la autodeterminare al proruşilor ucraineni. A păstrat un ton glaciar în referirile la SUA, denunţând „imperialismul american”, revendicând suveranitatea rusă prin a-i cita pe de Gaulle şi Mitterrand. În schimb, întâlniri programate a avut cu doi lideri UE: Angela Merkel şi David Cameron. Şi Marea Britanie şi Germania au susţinut sancţiunile contra Moscovei, dar ţările lor întreţin relaţii economice importante cu Rusia, ceea ce le interzice o ruptură diplomatică unilaterală. Ucraina: două probleme majore. Prima este de natură economică: ţara este în faliment şi are nevoie urgenţă, se vorbeşte ,de 35 miliarde euro. Ar putea costa de cinci ori mai mult decât salvarea Greciei. Dar şi asta nu se poate face decât cu aportul Rusiei, care deţine 30% din economia ţării. Un plan de urgenţă Marshall trebuie conjugat cu Rusia. A doua problemă vizează organizarea internă a ţării. O descentralizare de amploare ar reda forţă puterii locale. Ceea ce nu se doreşte. Toate chestiunile sunt esenţiale şi solicită răspunsuri rapide. Izolarea lui Putin pare raţională, dar izolarea Rusiei, izolarea lui Tolstoi, Cehov, Soljeniţân – nu. Vladimir Fedorovski, scriitor rus, publicat în Franţa, care nu-l are la inimă pe Vladimir Putin, îngrijorat de rusofobia mediatică afirmă: „Un câştigător al acestei crize nu există. Politica nu este un meci de hochei pe gheaţă. Toată lumea iese în pierdere din criza ucraineană”. Oricum, Parisul se arată un amfitrion desăvârşit. Nimeni nu doreşte răstălmăcirea istoriei. Din iunie 1941, după ruperea de către Hitler a tratatului de non-agresiune, semnat în 1939 cu Stalin, prin declanşarea operaţiunii „Barbarossa”, Uniunea Sovietică a devenit un aliat al Franţei libere. La crearea unei Europe de la Atlantic la Urali, cum dorea de Gaulle, perspectiva geopolitică s-a dovedit inacceptabilă pentru SUA, pentru că ar fi pus în cauză supremaţia mondială. Numai că interesele strategice ale Franţei în Europa sunt diferite de ale SUA. Să revenim la programul festivităţilor, care includ şi un festival internaţional de muzică militară ce reuneşte aproape 500 de muzicieni francezi, belgieni, canadieni, olandezi, norvegieni, polonezi, britanici, americani şi germani. Parcă au luptat şi românii în al doilea război mondial, alături de aliaţi!