Într-un moment în care abordările presei europene, privind China, nu sunt deloc „simpatice” pentru Beijing, preşedintele francez Emmanuel Macron şi preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, efectuează (5-7 aprilie) o vizită la Beijing, prilejuită şi de împlinirea a 20 de ani de la stabilirea parteneriatului strategic cuprinzător China-UE, cum menţionează Global Times şi China Daily. Este o vizită, plasată de presa chineză, scrie pe blogul său Dan Tomozei de la China International, în contextul în care UE este afectată de conflictul Rusia-Ucraina, prin inflaţia ridicată şi iminenţa unui nou război rece. Vizita succede altora, aproape inoperante, cum s-au dovedit cele ale cancelarului german Olaf Scholz (4 noiembrie 2022), a preşedintelui Consiliului European, Charles Michel (1 decembrie 2022) şi a premierului spaniol Pedro Sanchez (de dată recentă) a cărui ţară va prelua în iulie a.c. preşedinţia rotativă a Consiliului UE. Anunţată pentru zilele următoare este şi vizita ministrului german de Externe, Annalena Baerbock. Considerând China, pe motivul apropierii „fără limite” între Moscova şi Beijing, ca singura ţară din lume, în măsură să aibă un impact imediat şi radical asupra conflictului din Ucraina, într-un sens sau în altul, cum evaluează Elysee, obiectivul vizitei este unul anunţat: frânarea tentaţiei chineze de a-l ajuta pe Vladimir Putin. Numai că Beijingul înţelege că dacă Rusia pierde războiul, poziţia sa geo-politică se deteriorează spectaculos. Xi Jinping şi Vladimir Putin împărtăşesc însă, în cadrul cooperării strategice, „spate în spate”, o dorinţă comună: slăbirea democraţiilor occidentale. Beijingul participă indirect la ajutorarea Moscovei, prin cumpărarea de petrol rusesc la preţuri avantajoase. În volume mari, care vor spori în anii următori. Furnizează în schimb informaţii Moscovei prin sateliţii chinezi, subiect extrem de sensibil. Livrarea de arme este însă o linie roşie. De fapt, China nu trebuie să ajute militar Rusia trimiţând batalioane de voluntari chinezi, este suficient să construiască câteva uzine cheie pentru producerea de drone de atac şi recunoaştere, în apropierea frontierei comune. Planul de pace în 12 puncte, prezentat în februarie, de Beijing, n-a entuziasmat deloc Occidentul şi, mai mult Xi Jinping nu l-a contactat telefonic pe omologul ucrainian Volodimir Zelenski, după vizita la Moscova (20-22 martie) cum se anticipa. Vizita concomitentă a preşedintelui francez Macron şi a preşedintei Comisiei Europene, von der Leyen, presupune şi o repartizare de roluri: preşedinta Comisiei Europene este considerată o apropiată a Washingtonului (mâine se va afla în SUA pentru a-l întâlni pe Joe Biden) şi în plus poate ameninţa cu o decuplare economică, şi în sens invers Emmanuel Macron poate promite o amplificare a schimburilor economice. Anul trecut valoarea schimburilor comerciale UE-China a fost de 856 miliarde euro, cu un deficit de balanţă de 395,7 miliarde pentru UE. După nivelul exporturilor în China, Franţa cu 23,7 miliarde euro este devansată doar de Germania cu 106,85 miliarde euro. Agenda discuţiilor este una nedivulgată. Dar ceea ce ştim este că Beijingul are idiosincrazi teribile la aducerea în discuţie a unor teme sensibile, precum drepturile uigurilor, calificând ca dublă provocare întâlnirea din California, între Tsai Ing-wen, preşedinta Taiwanului, cu preşedintele Camerei Reprezentanţilor din SUA, McCarthy, şi ceea ce numim valorile europene, într-un context geo-politic tensionat. Fiindcă tensiunile geo-politice între China şi SUA, cele două mari economii ale lumii se intensifică, şi Taipeiul a anunţat detectarea a 3 nave de război şi a unui elicopter lângă insulă în urma întâlnirii dintre Kevin McCarthy cu Tsai Ing-wen. După întâlnirea cu premierul chinez Li Qiang şi preşedintele Xi Jinping, Emmanuel Macron, însoţit de 50 de şefi de anteprize, va discuta cu investitorii chinezi la Canton, în sudul ţării, după 3 ani de izolare chineză din cauza pandemiei de Covid-19. China se doreşte în rolul asumat de „artizan al unei lumi multipolare”. Cum va găsi Emmanuel Macron un numitor comun în discuţiile cu Xi Jinping, după ce toate semnalele nu indică altceva decât o escaladare a conflictului din Ucraina (Rusia deplasează arme nucleare tactice în Belarus la cererea Minskului) şi se doreşte „înfrângerea strategică a Rusiei”, în condiţiile în care Xi Jinping a caracterizat recent dialogul cu Vladimir Putin ca fiind „sincer, prietenos şi productiv”, iar Serghei Lavrov a subliniat, în noul concept de politică externă al Federaţiei ruse că „UE a pierdut Rusia”, nu ştim. Şi nu ne hazardăm în nicio anticipaţie. Un ultimatum economic de facto, Rusia sau UE, este puţin naiv. Înaintea decolării spre Beijing, Emmanuel Macron s-a întreţinut telefonic cu Joe Biden evocând cu acesta dorinţa comună de a angaja China în accelerarea sfârşitului războiului în Ucraina şi participarea la construirea unei păci durabile în regiune. Macron ştie că pe tabla de şah se derulează macro-procese mondiale „care se petrec o dată la un secol”, cum a afirmat Xi Jinping şi nu poate oculta abilitatea diplomaţiei chineze, în restabilirea relaţiilor între Arabia Saudită şi Iran, de dată recentă. Eveniment salutar, cu multiple consecinţe.
