Vestea reducerii suspendării Simonei Halep e cu siguranţă una dintre marile ei victorii din carieră şi din viaţă. Numai că unii consideră şi ca o absolvire de vină, crează senzaţia că a fost pedepsită pe nedrept. Parţial adevărat. Pe verdictul campioanei noastre scrie totuşi „vinovată de neglijenţă”. A fost indolentă şi a plătit pentru asta. Numai că mult mai scump decât era cazul. În decizia TAS a contat probabil decisiv faptul că Mouratoglou şi-a asumat vina. Fiindcă el este marele vinovat de drama Simonei, în timp ce ea este vinovată de a a-şi pune cariera în braţele unui personaj dubios. Ştiţi când unele persoane, atunci când sunt întrebate „care este defectul tău cel mai mare?”, dau un răspuns, mai mult sau mai puţin ipocrit, „am prea multă încredere în oamenii din jur”. Ei bine, viciul Simonei a fost tocmai acela de a fi avut încredere, nejustificată, într-unul ca Mouratoglou. Probabil că Halep l-ar fi acţionat în justiţie pe acesta dacă nu-şi recunoştea vina la TAS. Din ce s-a observat chiar pe terenul de tenis din relaţiile cu antrenorii săi de-a lungul timpului, unele mai degrabă tensionate, Halep nu a plătit pentru naivitate, ci mai degrabă pentru temperamentul său. Nemulţumită permanent de suportul primit, Halep a ajuns pe mâna unuia care i-a strecurat „fructul interzis”. Nu i l-a oferit, i l-a inoculat. În filmele americane avem un clişeu care spune „ştiai, de fapt, unde vii şi ce este aici, nu era nevoie să scrie pe frontispiciu, nu e nevoie să fie oficial”. Mai mult ca sigur că Halep nu ştia unde s-a dus, deşi poate că ar fi trebuit, la experienţa şi relaţiile ei, să ştie…Probabil că şi ea s-a împăcat cu această vină şi astfel a trecut peste perioada aceasta în care i s-au pus în dubiu performanţele obinute cu atâta trudă şi sacrificiu.
Marele câştig al Simonei este că a dovedit că nu este o trişoare. Fiindcă atunci când apasă asupra ta o asemenea acuzaţie, atât de multă vreme, cu reacţiile implicite venite de peste tot, un astfel de verdict este chiar o victorie. Era greu de conceput în primul rând că Simona a păcălit tenisul. O sportivă care şi-a ciuntit o parte din trup pentru a-şi clădi o carieră, atunci când nu avea nicio garanţie, când nu avea decât nişte premise că va deveni o campioană, e greu de crezut că-şi va întina acelaşi trup cu substanţe interzise. În vremuri în care multe femei fac carieră datorită unor amplificării unor părţi ale corpului, Simona Halep a renunţat la o parte din ce-i oferise Mama Natură, tocmai pentru a munci, pentru a se putea desfăşura mai bine în meseria pe care şi-a ales-o şi pentru a-şi specula talentul. Nu şi-a sacrificat doar tinereţea, trudind mii de ore pe teren sau în sala de forţă, în timp ce alte fete se distrau noaptea în cluburi, la ea a fost vorba de un sacrifiu suprem. Şi-a pus în joc totul, trupul, mintea, sufletul. Iar când faci asta şi reuşeşti, nu numai că nu recurgi la trucuri, ci îi dispreţuieşti pe cei care o fac. Pe lângă sacrificiile materiale ale familiei, care i-a susţinut cariera, tenisul fiind un sport extrem de costisitor, Simona a luat o măsură extremă, unică poate. Iar când faci astfel de gesturi, încă de la o vârstă fragedă, e aproape imposibil să le neutralizezi printr-o mârşăvie. Mai ales la finalul unei cariere prestigioase, în care acumulat o avere şi nu-şi mai pune problema financiară. Mai ales având exemple de campioni compromişi de cazuri de dopaj.
După decizia de la TAS, Simonei Halep nu i se mai poate puna la îndoială verticalitatea şi statutul de veritabilă campioană, i se spulberă orice umbră aşezată asupra performanţelor sale. Aceasta este marea ei victorie. Nu e de neglijat şi modul cum va reveni pe teren, fiindcă trăim într-o lume a presupunerilor şi a superficialităţii, iar fiecare meci al ei va avea o lupă subiectivă deasupra. O ieşire din scenă cu fruntea sus ar fi asigurată şi de nişte rezultate decente, nu neapărat la nivelul performanţelor din „her twenties”.
