Senatorii au respins, ieri, în urma cererii de reexaminare transmisă de Curtea Constituţională, una dintre „legile Big Brother”, respectiv cea care prevede înregistrarea utilizatorilor de cartele preplătite, precum şi colectarea şi stocarea datelor acestora. Legea pentru modificarea şi completarea OUG nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice a fost retrimisă Parlamentului spre reexaminare după ce judecătorii CCR au declarat actul normativ neconstituţional în ansamblul său. Iniţiatorii proiectului de lege precizează că, în prezent, piaţa de telefonie mobilă din România este dominată de clienţii de tip prepay, care reprezintă aproximativ 67% din numărul total de utilizatori ai serviciilor de comunicaţii mobile. „Cartelele preplătite au un regim juridic diferit de cel al utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice furnizate pe bază de abonament, fapt care face dificilă identificarea utilizatorilor de cartele preplătite în cazul activităţilor efectuate pentru desfăşurarea cercetării penale ori pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea riscurilor ori ameninţărilor la adresa securităţii”, se arată în expunerea de motive a proiectului iniţiat de Guvern. Executivul consideră, totodată, că actuala situaţie creează discriminări între consumatorii serviciilor achiziţionate de la furnizori, “în condiţiile în care legislaţia naţională recunoaşte dreptul furnizorilor de a colecta şi prelucra datele cu caracter personal numai ale abonaţilor, împreună cu obligaţia acestora din urmă de a pune la dispoziţie aceste date”. Potrivit formei legii trimise spre promulgare şi retrimisă Parlamentului, se propunea înregistrarea utilizatorilor de cartele preplătite, precum şi colectarea şi stocarea datelor acestora. În cazul utilizatorilor de Internet, legea stipulează că datele acestora vor fi stocate pe o perioadă de şase luni de la data reţinerii. Curtea Constituţională a fost sesizată în data de 9 iulie 2014, de către Avocatul Poporului, şi a admis obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor legii în discuţie, considerându-se că „acest demers legislativ, prin care datele cu caracter personal urmează a fi reţinute, în mod continuu, timp de şase luni de la momentul generării acestor informaţii, ar aduce atingere principiului garantării şi ocrotirii vieţii intime familiale şi private de către autorităţile publice, precum şi principiului proporţionalităţii”.
