Nu „bugetul lui Solomon”, ci bugetul Craiovei

A fost scandal mare, dacă nu în inflaţie, la votarea bugetului municipiului Craiova, în recenta şedinţă a Consiliului Local Municipal. Cum majoritatea PDL-istă, care făcea până acum legea, s-a rupt în două, pe fondul disensiunilor de partid, în fracţiunea Dincă Mărinică şi fracţiunea Antonie Solomon, fără aportul consilierilor USL votarea bugetului s-ar fi împotmolit. Cu consecinţele de rigoare. Deloc de nesocotit. Argumentele invocate de cei care se opuneau votului „pro” n-aveau consistenţă tehnică, dovadă că schimbul de replici angajat a vizat cu totul altceva, oricum irelevant, până la urmă, pentru craioveni. În această situaţie-limită, votul consilierilor social-democraţi, în principal, s-a dovedit şi raţional, şi oportun, dar şi satisfăcător, în sensul că unele propuneri, nu multe, convenite prin dialog, de reală importanţă pentru cetăţenii Craiovei, au fost însuşite de Executiv. Între a participa la votarea bugetului Craiovei pe acest an, în condiţiile preluării unor amendamente, la nivelul comisiilor de specialitate, rezultate din consultările cu cetăţenii, şi frondarea votului, pe o arguţie neconvingătoare, opţiunea votării s-a impus ca imperativă. În discuţie nu era preferinţa perversă faţă de fracţiunea Solomon sau fracţiunea Mărinică şi nici echidistanţa sentimentală, ci bugetul Craiovei pe acest an. Puţin îi interesează pe craioveni, până la urmă, dihonia din tabăra, până recent majoritară, a Consiliului Local Municipal, şi, îndeosebi, aranjamentele de culise şi ale unor regizoare, colege de cenaclu politico-monden, care au dorit din răsputeri subminarea demersului, cu o subtilitate similară celei dintre un şurub şi o piuliţă. La vot, liberalii s-au fofilat, conform comenzii primite de la Cristina Calangiu, lidera lor la municipiu. La rândul lor, consilierii social-democraţi s-au văzut dojeniţi, aspru şi pauşal, într-o postare pe Facebook, de senatorul Lia Olguţa Vasilescu: „Mă întreb dacă liderii USL ştiu că, în timp ce unii se bat cu toate instituţiile băsiste, alţii fac trocuri cu reeducaţii lui”. Aserţiunea exhibată pare decupată dintr-un film de epocă al realismului socialist, în care secretarul de partid, înţelept, dârz şi ferm, vrea să facă ordine. Trecem peste excesul opiniei proprii. Corespondenţa prin Facebook este una parţial privată, şi opiniile senatorului Lia Olguţa Vasilescu sunt, mai degrabă, umori personale, vanităţi, recitări din propria producţie lirică decât judecăţi sobre şi serioase. Care se exprimă, de regulă, la nivelul organismelor de partid din care faci parte. Cooperarea intimă, partinico-ideologică, dintre Cristina Calangiu şi Lia Olguţa Vasilescu, ambele bănuite de arivism şi de lipsă de scrupule, este interesantă, dacă o iei în seamă, în sensul că ambele au abordări la nivelul revoluţiei culturale. De intransigenţă e vorba. Şi mai degrabă ameninţă în teritoriu unitatea USL decât o consolidează. Trădarea liberală, la vot, după ce Pavel Badea şi Mihai Fifor căzuseră de acord, este un simptom. Care putea să lipsească. Fiindcă poate avea continuitate. Şi, oricum, e bine să ştii la ce te aştepţi. A spune „să nu dăm importanţă” e o imprudenţă. Într-o logodnă de factura celei a USL trebuie să te iei după orice expresie a derapajului retoric. Cât priveşte discursul „justiţiar”, de sorginte peremistă, al senatorului Lia Olguţa Vasilescu, acesta se întoarce împotriva domniei sale. Iar de înălţime şi sagacitate nu poate fi vorba. O hărţuire cu sabia de lemn a unor colegi, totuşi, de partid, care, după toate aparenţele, chiar au cumpănit lucrurile, pare nu atât o întoarcere de la Termopile, cât o bătaie cu zăpadă. Şi lumea are alte griji. Realmente serioase.