Charlie Hebdo: mesaj incitant la un an după…

1
162

În memoria atentatului terorist, din 7 ianuarie 2015, hebdomadarul satiric parizian “Charlie Hebdo” a editat astăzi un număr special, într-un tiraj excepţional, de 1 milion de exemplare, ce inflamează reţelele de socializare, cu un Dumnezeu bărbos, purtând un Kalajnikov în bandulieră, veştminte pătate de sânge, sub titlul: un an după, asasinul e încă liber. Simbolistica desenului are diferite interpretări, de la cele provocatoare, la cele cu subînţelesuri rafinate. Interpretarea conspiraţionistă delirantă, caracteristică jihadiştilor, dar şi tinerilor predispuşi a adera la ideea de putere invizibilă şi de a lupta apocaliptic, în numele binelui, n-are limite. Este şi motivul pentru care nu puţini politicieni, intervievaţi, au evitat să-şi dea tranşant cu părerea. Umorul celor de la Charlie Hebdo a fost de-a lungul timpului asociat rasismului, islamofobiei, de detractorii caricaturii, fie că erau francezi, turci sau danezi. Procesele intentate în timp împotriva redacţiei Charlie Hebdo, fidelă tradiţiei anticlericale, pentru desene care au inflamat, cu precădere, lumea musulmană, atacurile cu cocktailurile Molotov, pentru numărul titrat “Charia Hebdo”, au pălit toate în faţa libertăţii de exprimare, un drept laic inalienabil. La care francezii ţin. Cu ardoare. Ca o paranteză, Franţa ocupă locul 3 în lume cu cel mai mare număr de morţi, în rândul ziariştilor, anul trecut. Discuţia e lungă, şi neterminată în privinţa pragului de reacţie al europenilor şi al musulmanilor la o caricatură. Un punct unitar de vedere nu există şi nici nu poate exista. Trei plăci comemorative, în memoria victimelor atentatelor de la Paris, s-au dezvelit ieri 5 ianuarie a.c.: una în omagiul poliţistului Merabet Ahmet, asasinat de fraţii Kouachi, căruia artistul Christian Guermi cunoscut sub numele C215, i-a dedicat un portret în “albastru-alb-roşu” pe care se poate citi “Je suis Ahmet”. Evenimentul a beneficiat de prezenţa presedintelui Francois Hollande, a premierul Manuel Valls, şi a primarului Parisului, Anne Hidalgo, care au omagiat amintirea poliţistului. O altă placă a fost dezvelită chiar la sediul Charlie Hebdo cu numele victimelor (12) în ordine alfabetică. În fine o a treia placă comemorativă a fost dezvelită în magazinul Hyper Cacher din estul Capitalei. Numărul de astăzi al Charlie Hebdo inserează desene ale dispăruţilor Cabu, Wolinski, Charb, Tingnous, Honore şi, va avea, cum spuneam un tiraj de excepţie. De altfel, hebdomadarul a trecut de la o medie de 75.000 de exemplare în luna iunie şi 300.000 de exemplare în luna septembrie, la una de 100.000, potrivit directorului financiar. Chiar dacă se poate muri în Franţa pentru o caricatură, text şi imagine, plăcută şi iritantă, generând reacţii contrare, publicaţia satirică, cu mesaje dintre cele mai caustice, rămâne acceptată. Există întrebarea dacă la un an după Charlie, guvernul a tras toate învăţămintele atentatelor de atunci. Reciproca ar fi dacă Charlie Hebdo a tras vreo învăţătură de minte, dar o astfel de întrebare nu şi-o pune nimeni, deşi Ingrid Brinsolaro, soţia poliţistului care asigura protecţia lui Stephane Charbonniere, cunoscut sub numele de Charb, a depus la Procurorul General al Parisului o plângere pentru omucidere involuntară, agravantă, a soţului ei. Sintetizând, deşi nu suntem în faţa unor reacţii chimice, atitudini, gesturi, emoţii intense, putem concluziona astfel: libertatea presei în Franţa este o realitate indubitabilă, pentru care se mai şi moare.

1 COMENTARIU

  1. Mai tov Mircea Cantar, cine este acel George Popescu care se tot lafaie in ecspresiile ne utilizabile frecvent ale limbii romane si scrie editoriale in fituica care ma si mir cum dracului o mai poti tiparii ?
    Mare comunist ai fost, asa ai si ramas. Dar pe langa aceasta pecete pe care o porti cred ca inca cu mandrie, mai ai si darul de a fi si un mare excroc uman al acestei urbe. Singurul lucru pe care til doresc este sa iti ispasesti pacateke in fata lui Dumnezeu in care sunt ferm convins ca nu ai crezut niciodata. Chiar daca ai biroul in fata bisericii di buricul orasului, precis nu s-a lipit de tine nici macar mirosul Dumnezeiesc al lumanarilir care iti afuma si iti lumineaza intrarea redactiei acestei fituici.

Comments are closed.