Lovitură de teatru la alegerile regionale din Andaluzia: 36 de ani fără întrerupere, socialiştii spanioli (PSOE) au dominat Parlamentul regional fără probleme. Alegerile de duminica trecută, în urma cărora PSOE a pierdut 14 mandate, faţă de precedentele alegeri, pun formaţiunea condusă de Susana Diaz într-o situaţie delicată de-a dreptul, aceea de a se vedea îndepărtată de la guvernare. Surpriza nesperată a furnizat-o partidul de extremă-dreaptă VOX, condus de fostul judecător Francisco Serrano, cu 11% din voturile exprimate – faţă de 0,3% la anterioarele alegeri – procent care îi conferă 12 mandate din 109. „Timpul schimbării a sosit, în sfârşit”, au clamat conducătorii locali ai PP şi Ciudadanos, în faţa militanţilor euforici. Chiar dacă nu au obţinut împreună decât 47 de mandate, liderii celor două partide speră în atragerea… VOX, pentru detronarea socialiştilor. Andaluzia nu a cunoscut alternanţa politică după reîntoarcerea la democraţie, în pofida ratei ridicate a şomajului (23%), timp de 43 de ani de la moartea lui Franco. Partid anti-imigraţionist, anti-feminist şi euro-sceptic, VOX se pronunţă pentru preluarea Gibraltarului – teritoriu britanic zguduit de Brexit – împotriva independentiştilor catalani şi pentru construirea unui zid între oraşele Ceuta şi Melila şi Maroc, pentru blocarea sosirilor de imigranţi, Spania fiind o poartă de intrare în UE. Un ex-lider al Ku Klux Klan, David Duke (69 ani), simpatizant nazist la 14 ani, congresmen în Louisiana (1989-1992), a felicitat VOX pentru rezultatul obţinut. În faţa unei situaţii inedite, care diminuează şansele de succes ale premierului socialist spaniol, Pedro Sanchez, al cărui guvern este şi aşa minoritar în Parlament, dorinţa marginalizării VOX – formaţiune fondată în 2013, din foşti susţinători ai Partidului Popular (PP) – este iluzorie. Fiindcă tânărul lider al PP, Pablo Casado, curtează insistent VOX şi deşi a obţinut doar 26 de mandate, cu 7 mai puţin ca la precedentele alegeri, contează pe cele 21 de mandate ale Ciudadanos – centru-dreapta – şi matematic poate face majoritatea de 59 mandate. Chiar dacă alianţa este fără precedent, ea nu e deloc exclusă. Dimpotrivă. „Alertă anti-fascistă”, a exclamat liderul Podemos, Pablo Iglesias, cerând formaţiunilor de stânga să se mobilizeze pentru „apărarea libertăţilor, justiţiei sociale, fraternităţii şi democraţiei”. Alegerile locale din Andaluzia nu au făcut altceva decât să reconfirme ascensiunea extremei-drepte peste tot în Europa. Şi nu în puţine ţări, începând cu Germania, unde AfD a intrat în Bundestag, după ultimele alegeri legislative, continuând cu Suedia, unde Democraţii suedezi (SD) şi-au dublat numărul de locuri în Parlament, şi să nu omitem Italia, cu Liga – formaţiune aflată la guvernare – retorica este identică, dar nici Austria, cu al său Partid al Libertăţii (FPO), al cărui lider este vicecancelar şi ministru de Interne, componenta anti-imigraţie fiind nelipsită. În Danemarca, cotidianul conservator „Berlingske” salută „schimbarea paradigmei în politica de imigraţie”, în sensul că imigranţii delincvenţi vor fi parcaţi pe o insulă, începând cu 2021, situată la 100 km de Copenhaga. Există riscul unor litigii la CEDO, dar guvernul de la Copenhaga întinde coarda „până la limitele impuse de convenţiile internaţionale”. Măsura suscită numeroase reacţii, şi „Politika”, un cotidian social-liberal danez, vorbeşte de o zi neagră pentru umanismul ţării. „Străinii criminali care sunt condamnaţi la expulzare trebuie să părăsească ţara, dar este cinic şi deloc necesar să îi ducem pe o insulă”. Neîndoielnic, tema imigraţiei va fi „calul de bătaie”, la viitoarele alegeri euro-parlamentare, programate anul viitor şi neliniştea se face resimţită.
