Un discurs cât un exerciţiu propagandistic

0
39

Discursul de politică generală de ieri, de la Palatul Cotroceni, al preşedintelui Traian Băsescu, la prima apariţie publică după suspendare şi referendumul de demitere, în cadrul Reuniunii Anuale a Ambasadorilor, a avut de toate şi predominant un atac la adresa majorităţii parlamentare. N-a conţinut, însă, şi vreun exces de logică sau promisiune de bună coabitare. Trimiterile la timpul în care a stat pe tuşă: „statul de drept făcut ţăndări, abuzul de putere, perioada de erodare politică, furia politică”, totul ambalat în trimiteri la încălcarea criteriilor de la Copenhaga, au stârnit nelinişte. Şi-a enumerat prietenii statornici, care la nevoie s-au cunoscut: CCR, Parchetul General, DNA, serviciile de informaţii, MAI parţial, Comisia Europeană pe deplin. Concluzia, neexprimată dar subînţeleasă: lovitura de stat a eşuat datorită conspiraţiei binelui. Despre referendumul de demitere din 29 iulie a.c. ştiam că USL a pierdut prin prezentare, în timp ce Traian Băsescu, biruitor ca şi în alte dăţi, a făcut-o după o campanie electorală viguroasă, prin mai multe oraşe ale ţării, luminată de flacăra democraţiei, apariţii publice aproape zilnic, declarând referendumul ilegal. Nu a participat la el şi a cerut acelaşi lucru românilor. „În luna iulie, o majoritate parlamentară a considerat că poate face ţăndări statul de drept prin destituiri, revocări şi emiteri abuzive de ordonanţe de urgenţă, care au vizat blocarea instituţiilor. Destituirea Avocatului Poporului, emiterea OUG prin care CCR i se lua atributul de a superviza hotărârile Parlamentului, destituirea primilor trei oameni în stat, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor şi preşedintele României, au generat brusc un proces de izolare a României. Situaţia în România a fost resetată datorită faptului că instituţiile statului au rămas în picioare, în ciuda atacului deosebit de puternic”. Deşi a făcut referiri la „statul de drept făcut ţăndări”, care e tot una cu „lovitura de stat” clamată anterior, preluată şi de lideri vocali ai Comisiei Europene, precum vicepreşedintele şi comisar pentru Justiţie Viviane Reding, am putea ajunge la fascinanta concluzie că, de fapt, au existat două încercări de lovitură de stat. Una eşuată, cea a parlamentarilor USL, şi alta reuşită, cea orchestrată de echipa lui Traian Băsescu şi executată prin presiuni externe asupra celor 7,5 milioane de cetăţeni care au votat pentru demiterea sa. O astfel de retorică poate părea neverosimilă. Dacă mai amintim şi disputatul cvorum de 50% din listele neclare – permanente şi suplimentare – de alegători, impus de către Comisia Europeană, în desconsiderarea recomandărilor exprese ale Comisiei de la Veneţia, de piatră să fii şi tot te descumpăneşte. De acord, majoritatea parlamentară nu a putut interpreta desăvârşit o partitură democratică. Nu a fost în stare să stabilească regulile de joc deplin corecte, fără radicalisme triumfale, cu abilităţile de rigoare. Dar să nu omitem cât de mult au complicat demersul, până la urmă deplin constituţional, dacă ne luăm după CCR, intervenţiile europene şi nu numai. Cum să uităm o recomandare expresă, imperativă, a lui Jose Manuel Barroso, complet nedemocratică, doar ca să respectăm democraţia şi acum să aflăm de la preşedintele Traian Băsescu că „statul de drept a fost făcut ţăndări”. Să nu uităm apoi discursurile nevrotice, unele de-a dreptul epileptice, ale unor europeni de ultra-dreapta, să n-o omitem pe inegalabila Monica Macovei, cu care o anumită parte a cancelariilor europene a rezonat interesant. E drept că nici falanga dură USL-istă n-a rămas datoare. Discursul de ieri al lui Traian Băsescu a fost un exerciţiu propagandistic, care nu anunţă „schimbarea de anotimp” pe scena politică, cu care se iluzionează, poate, unii. Preşedintele rămâne neschimbat, respiră în voie doar în încrâncenările politice necurmate, care s-au reluat şi se vor purta cu toată muniţia din dotare până după alegerile parlamentare. De ambele tabere.