După două luni de incertitudine, în care vaccinarea obligatorie a elevilor a fost când în responsabilitatea medicilor şcolari, când în cea a medicilor de familie, Ministerul Sănătăţii pare să se fi hotărât. Bineînţeles, fără a comunica oficial vreuneia dintre părţile implicate, s-a luat decizia ca administrarea vaccinurilor pentru elevi să se facă în continuare în unităţile de învăţământ, de către medicii şcolari.
La începutul lunii iulie, vestea că vaccinarea elevilor trecea din responsabilitatea medicilor şcolari în cea a medicilor de familie a stârnit reacţii de dezaprobare atât din partea doctorilor, cât şi a părinţilor. În opinia acestora, o astfel de decizie ar fi diminuat considerabil numărul de copii imunizaţi, iar odată cu această tendinţă şi riscul de îmbolnăvire şi de apariţie a unor epidemii ar fi crescut.
Pentru a preîntâmpina o astfel de situaţie, medicii de familie au purtat negocieri cu reprezentanţii Ministerului Sănătăţii sperând că vor convinge autorităţile sanitare să revină asupra deciziei care a agitat apele în sistemul de sănătate. Lucru care s-a întâmplat în cele din urmă.
Prin ordinul nr. 376/2012, privind modificarea şi completarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012, se specifică faptul că vaccinarea elevilor de 6, 7, 9 şi 14 ani se realizează de către medicii şcolari. Toatea acestea cu menţiunea că pentru copiii în vârstă de 6 ani neînscrişi în învăţământul primar sau la care se înregistrează abandon şcolar vaccinarea se poate efectua de către medicul de familie.
Imunizarea rămâne la medicii şcolari
Medicii de familie susţin că prin această decizie a Ministerului Sănătăţii lucrurile reintră pe făgaşul normal. Mai ales în condiţiile în care le-ar fi fost practic imposibil să-i oblige pe elevi să vină la cabinetele lor. În opinia acestora numărul celor neimunizaţi ar fi crescut considerabil iar urmările ar fi fost unele dezastruoase, principala problemă fiind posibila activare a unor boli ţinute în frâu până acum tocmai prin vaccinare.
„Suntem foarte mulţumiţi de această hotărâre. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii s-au arătat receptivi la propunerea noastră. Au existat nişte discuţii pe parcursul cărora le-am explicat că sunt anumite riscuri. Nu era o decizie normală. E mult mai uşor să se facă vaccinarea în şcoală decât să trimiţi copiii la cabinetul medicului de familie. În plus, mai exista şi impedimentul că, odată ajunşi acolo, să fie nevoiţi să aştepte la coadă. Sunt şi urgenţe care trebuie rezolvate cu prioritate. În aceste condiţii, acoperirea vaccinală putea scădea dramatic. Sunt o serie de boli grave ţinute sub control tocmai datorită imunizărilor care s-au făcut până acum. Un bun exemplu este poliomielita”, a declarat dr. Mirela Profir, preşedintele Patronatului Medicilor de Familie din judeţul Dolj.
Trei vaccinuri în discuţie
Conform calendarului de vaccinări, pentru elevii din învăţământul primar şi gimnazial, imunizarea obligatorie se face la vârstele de 7, 9 şi 14 ani. Astfel, pe lista de vaccinuri se regăsesc vaccinul rujeolic-rubeolic-oreion, care se face la şapte ani – în clasa I, vaccinul polio-inactivat, care se administrează la vârsta de 9 ani – în clasa a III-a şi vaccinul diftero-tetanic pediatric pentru adulţi, care se face la 14 ani – în clasa a VIII-a. În lipsa imunizării, medicii vorbesc de o serie de efecte nefaste. Spre exemplu, o fată care nu este vaccinată antirubeolic şi face apoi boala în timpul sarcinii riscă să nască un copil cu malformaţii.
Din păcate, chiar şi în aceste condiţii, potrivit autorităţilor sanitare, rata de vaccinare în şcoli nu atinge nici măcar 70% din numărul total al celor care ar trebui imunizaţi. Asta deşi, conform Programului Naţional de Imunizare, pentru a preveni apariţia unor afecţiuni sau, şi mai grav, a unor epidemii, în România, vaccinarea pentru anumite boli este obligatorie şi gratuită.
