Georgia: Despotismul lui Mikhail Saakaşvili, la crepuscul

0
22
Mikhail Saakasvili

După ajungerea la putere a tandemului Mikhail Saakaşvili-Vano Merabisvili, în Georgia, Bizanţul n-a fost niciodată departe. Cu un regim în derivă autoritară, precum cel de la Tbilisi, pregăteşte acum alegerile. Partenerii occidentali multiplică avertismentele cu privire la corectitudinea votului. Un lucru este sigur după ce Saakaşvili a spus: „Eu nu văd cum putem lăsa puterea după tot ce am făcut pentru ţară”. Limbaj cunoscut şi deja auzit şi în alte locuri. Adversarii săi sunt în continuare „agenţi ai Moscovei”, „partizani ai întoarcerii sovietismului”, trădători potenţiali. Dar această complotomanie a devenit o cutumă, după ce Georgia a avut spioni arestaţi, militari acuzaţi de lovituri de stat, comploturi dejucate. Nu mai funcţionează. Ţara vrea schimbare, crede în noile figuri ale opoziţiei care, contrar campaniei de discreditare, nu sunt văzuţi ca oameni ai Moscovei, ci ca filantropi omniprezenţi care până la război au finanţat iniţiative vizibile ale regimului Saakaşvili (drumuri, locuinţe, infrastructură în domeniul sănătăţii). La acea vreme, originea rusă a banilor n-a mai fost investigată. Georgia, mica republică din Caucaz, vrea alternanţă. După război, imaginea lui Mikhail Saakaşvili nu şi-a mai recăpătat strălucirea, în pofida propagandei deşănţate, de-a dreptul schizofrenice, pe tema „el a câştigat războiul”. Georgienii doresc chiar mai mult decât alternanţă la putere şi asta într-o ţară în care partidul preşedintelui deţine puterea de opt ani, cu o majoritate covârşitoare în Parlament, ceea ce îi permite să se joace cu Constituţia fără să-i pese de opoziţia debilă. Fără a singură municipalitate în mâinile partidului de opoziţie, fără nici un guvernator de regiune, care nominalizează funcţionarii publici, magistraţii şi poliţiştii, totul fiind în mâinile de fier ale puterii, numai de democraţie nu se poate vorbi. Puterea stat conduce ţara după război, decorând construcţiile în culori moderniste, la maniera „satelor Potemkin”, spre a seduce străinii în trecere prin această ţară. Tbilisi se îndreaptă spre alegeri cruciale: dacă actuala putere va rămâne în continuare, atunci neîndoielnic modelul îmbrăţişat va fi cel al lui Vladimir Putin. Dacă, însă, opoziţia se va grupa în jurul unui lider puternic şi credibil financiar, deşi în Georgia toate fondurile sunt blocate, atunci vor fi create condiţiile pentru schimbare democratică. În timpul conflictului armat din 2008 întreaga comunitate europeană a luat apărarea lui Saakaşvili. De această dată, acelaşi Saakaşvili readuce în atenţie incidente bizare, cu bande înarmate, de naţionalitate neprecizată, care atacă tineri georgieni în regiunea Daghestan. Un atentat terorist în Daghestan, de cealaltă parte a frontierei, a alertat forţele ruseşti. Moscova reacţionează încet şi pur la toate provocările, iar populaţia georgiană, pe reţelele de socializare, ridică tot felul de întrebări, la care primeşte explicaţii neconvingătoare. Campania electorală este una mai mult decât insolită. Este una cum nu s-a mai văzut.