Foiletonul verii se apropie de sfârşit. Şi nu puţini sunt aceia care nu îl pot înţelege. Pe bună dreptate. Neymar da Silva Santos Jr., starul brazilian, în vârstă de 25 de ani, a sosit, ieri-dimineaţă la Paris şi, oficial, de joi seara, ora 22.30, este jucătorul de fotbal al clubului PSG, până în iunie 2022, puţin după Cupa Mondială, organizată de Qatar. Toată lumea comentează unde s-a ajuns cu sumele de transfer, se vorbeşte de o nebunie, fiindcă la sediul FC Barcelona clauza liberatorie de 222 milioane de euro a fost reglată de juristul clanului Neymar. A fost o întreagă tevatură. Presa saudită, egipteană şi din Emirate menţionează că a fost nevoie de o mediere israeliană, asigurată de Pini Zahavi, ex-consilier al lui Roman Abramovici, proprietarul lui Chelsea, pentru a se realiza visul lui Al-Khelaifi. Mai exact al emirului Qatarului, Tamim Al Thani. Un cotidian libanez, An-Nahar, afirmă că „nebunia Qatarului urmăreşte şi alte obiective, mai mult decât cele sportive”. Suntem în faţa unei victorii geo-politice a Qatarului asupra rivalilor regionali cu care, din 5 iunie a.c., nu are relaţii diplomatice. Qatar Airways are parteneriat cu FIFA până în 2022, în timp ce compania Dubai Emirates a abandonat contractul de sponsorizare, în 2014, după acuzaţiile de corupţie. Oricum, comparaţiile sunt uluitoare şi aproape nu îşi mai au rostul: transferul lui Neymar este echivalentul a două transferuri ale lui Cristiano Ronaldo, de la Manchester United la Real Madrid, în 2009 (94 milioane de euro); trei transferuri ale lui Zinedine Zidane, de la Juventus la Real Madrid, în 2001 (75 milioane de euro); cinci transferuri ale lui Ronaldo, de la Inter la Real Madrid, în 2002 (47 milioane de euro); mai mult decât un Airbus A400M (150 milioane de euro); bugetul filmului „Avatar”, de James Cameron. Aşadar, suntem în faţa celui mai oneros transfer din istoria fotbalului, care nu l-a lăsat indiferent, inclusiv, pe preşedintele francez, Emmanuel Macron, ţinut în permanenţă la curent. Dar brazilianul de 25 de ani, căpitanul Selecao, nu vine la Paris doar cu picioarele şi ghetele sale personalizate, fiindcă e vorba de cotizaţii, impozite, TVA şi alte prelevări. Timp de cinci ani, contractul său cu PSG ar putea aduce sute de milioane de euro în conturile publice, cum explică specialiştii în dreptul sportului. Şi nu e deloc neglijabil pentru un guvern care a anunţat recent o reducere de 300 milioane de euro din sumele destinate colectivităţilor locale. Indemnizaţia de 222 milioane de euro, şi aşa suportată de micro-monarhia qatariană, prin fondul său de investiţii, asortată cu un salariu de 30 milioane de euro pe an, va fi repatriată de-a lungul celor cinci ani. Qatar Sports Investements (QSI) este proprietarul clubului parizian din 2011. Se fac tot felul de calcule. Un produs manufacturier are TVA de 20%. Ceea ce înseamnă că un tricou cu sigla PSG, care se vinde cu 100 de euro, va aduce 20 de euro în conturile publice. În conferinţa sa de presă de ieri (ora 14.40), de la Parc de Princes, Neymar a spus: „Eu vreau să fac istorie, pentru asta am venit aici. PSG să câştige Liga Campionilor”. Exact ceea ce ziariştii doreau să audă. Să mai spunem doar că BeIn. Sport, braţul armat al Qatarului, interzis în Arabia Saudită şi Emirate, a cumpărat drepturile de difuzare a meciurilor de Liga Campionilor, din regiune. Pentru preluarea meciurilor din Liga I plăteşte, anual, 748,5 milioane euro. Moralizarea vieţii publice, recent votată de Senat, dar şi de Adunarea Naţională, presupune, înţelegem, şi „aducerea” lui Neymar la PSG, via Qatar.
