Platini, Zico, Baggio, sunt fotbalişti emblematici, care au cunoscut mari momente de solitudine la ediţiile precedente ale Cupei Mondiale. David Trezeguet, în finala Cupei Mondiale din 2006, deşi Franţa era privată de Zidane, eliminat din teren, a şutat în transversală la loviturile de departajare după cele 120 de minute de joc. În 1998, selecţionata lui Guus Hiddink s-a înclinat în faţa „Selecao”, din cauza ratării lui Ronald De Boer. În 1994, în finala Cupei Mondiale, Roberto Baggio, unul dintre cei mai mari jucători italieni, după ce înscrisese cinci goluri în competiţie a irosit o lovitură de departajare, contra Braziliei. În 1986, „Pele alb” Zico, în sferturile de finală, în faţa Franţei, a eşuat în faţa portarului Bats. A fost ultimul său meci cu echipa Braziliei. Şi Platini a trăit aceeaşi decepţie la Mondialul din 1986, când Luis Fernandez a propulsat echipa Franţei în semifinale.
