Afacerea D.S.K. atrage atenţia prin ceea ce se petrece în culisele marilor hoteluri. Ce se petrece în această lume, unde se amestecă clienţi bogaţi şi angajaţi prost plătiţi? Există vreo relaţie particulară, discretă, între marii acestei lumi şi serviciile de înformaţii? Poliţiştii sunt, uneori, în situaţia de a ignora anumite practici pentru a obţine informaţii şi a evita incidente diplomatice? Dacă ar fi să dăm crezare mediei americane, menajera Nafissatou Dialoo, de la hotelul Sofitel din New York, avea aplecare la clienţii bogaţi. Cu alte cuvinte, paria. În Franţa, pentru o asemenea faptă, patronul unui hotel ar putea fi bănuit de complicitate la proxenetism, sub incidenţa unor articole din Codul Penal, care prevăd zece ani de închisoare şi 750.000 de euro amendă pentru că acceptă sau tolerează ca o persoană angajată să practice prostituţia în interiorul instituţiei. Să ne imaginăm că PDG Accor (4.200 hoteluri în lume) ar ajunge pe banca acuzaţilor. Dar nu asta e problema. Acum, în afacerea D.S.K. se pot emite mai multe ipoteze valabile, inclusiv aceea dacă Nafissatou Diallo este sau nu o prostituată. Pe 14 mai a.c. a reclamat că a fost agresată sexual. Indiferent de trecutul ei, cunoscut sau necunoscut, a fost crezută. Această versiune este, acum, tot mai puţin credibilă. Mai departe. Indiferent dacă relaţiile sexuale, plătite sau nu, au avut loc, ea a decis să construiască scenariul unei agresiuni în dorinţa obţinerii unui profit. Se bănuieşte că a fost manipulată, pentru a se ajunge acum la teoria conspiraţiei. Ceea ce nu este absurd, ştiind că marile hoteluri sunt infiltrate de serviciile de informaţii. Dominique Strauss-Kahn era aşteptat la hotelul Sofitel, unde îşi făcuse rezervare, conform uzanţelor. Ipoteza „unei lucrături” a fost lansată de doi deputaţi socialişti, dar respinsă de grupul Accor. De origine franceză. În această anchetă, poliţiştii au plecat apriori de la producerea infracţiunii de viol, producând acte revelatoare, care şi-au atins deja obiectivul. De asemenea, poate fi reţinut faptul că Lisa Friel, şefa unităţii de crimă sexuală din cadrul poliţiei new-york-eze, a demisionat din funcţia deţinută. O ştire AFP vorbeşte despre faptul că această demisie n-ar avea nemijlocită legătură cu întorsătura pe care a luat-o afacerea D.S.K.. Să admitem că anchetatorii vor face totul pentru a repara greşeala lor. Dar rămâne de văzut. Interesantă este şi disputa celor două tabloide agresive, New York Daily News şi New York Post, care coabitează cu un cotidian de mare reputaţie, New York Times, beneficiarul mai multor confidenţe din partea procuraturii. După toate aparenţele, Cyrus Vance Jr. a pregătit, deja, un trend descendent al acuzaţiilor, în faţa jurnaliştilor de la New York Times, menţionând că n-a avut deplină încredere în sinceritatea reclamantei, care a minţit în faţa marelui juriu, după ce a întreţinut o relaţie cu un deţinut încarcerat pentru trafic de droguri. Dar a urmat o nouă „salvă”, de data aceasta a celor de la New York Post, care a lovit-o decisiv în reputaţie pe Nafissatou Diallo. Un detectiv particular, apropiat de Benjamin Brafman, unul dintre avocaţii lui D.S.K., s-a confesat jurnaliştilor că guineza se prostitua pe bani şi participase la o excrocherie în detrimentul imigranţilor africani. Povestea se încinge de la o zi la alta şi rămâne de urmărit deznodământul. Nevinovăţia lui D.S.K. pare tot mai plauzibilă, după ce şi-a pierdut funcţia de director general al FMI, ceea ce, poate, s-a dorit şi şi-a compromis şansele de a deveni candidatul stângii la alegerile prezidenţiale de anul viitor.
