Prin hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova, întrunit în şedinţa ordinară din data de 28 aprilie a.c., în temeiul raportului întocmit de “Serviciul imagine“, din Primăria Craiova, s-a conferit titlul de “Cetăţean de Onoare” scriitorului Nicolae Bălaşa, în semn de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate. Ştirea este, scuzată fie exprimarea, una de rutină, de-a dreptul banală, netrezind vreo emoţie vagă, dar nici comentarii ostile, care să sune a pluton de execuţie. Şi, totuşi, suntem în faţa unei… neînţelegeri. Un “malentendu”, cum ar zice francezii. Chiar displăcându-ne voluptoasa probă de tir împotriva unor “onorabili”, un comentariu menit a contesta o etică îndoielnică suntem obligaţi să facem. Din motive deplin justificate. Şi memoria unei persoane, îndrăgite, plecată prematur dintre noi. Nicolae Bălaşa este, bănuim, un funcţionar public cu multe merite în câmpul muncii, ca inspector CNA, de ani buni. Într-o împrejurare, pentru acurateţea sa oratorică, etalată ca invitat la o emisiune tv, ne-am exprimat consideraţia de circumstanţă. Dar una este una şi alta este alta. Raportul privind conferirea titlului de “Cetăţean de Onoare” al municipiului Craiova scriitorului Nicolae Bălaşa acoperă în exclusivitate prolifica activitate publicistică a acestuia, enumerându-se în context salba de titluri. N-ar fi existat vorbe de prisos dacă referinţele vizau doar prestaţia sa de inspector CNA. Nicolae Bălaşa scrie mult, dar, din păcate, talentul mare sau mic nu este recunoscut de filiala Craiova a USR, cu a cărei conducere s-a aflat, nu într-o strictă îmbrânceală intestină, o răfuială privată, ci într-o nervozitate de tarabă, promovându-se stilul neaoş “datu’-n gât”‘, cu stângăcii procedurale. După apariţia articolului “Mită la Uniunea Scriitorilor“, pe site-ul cotidianul.ro universitarul craiovean Gabriel Coşoveanu a publicat, la 16 ianuarie 2015, un comunicat belicos pe site-ul USR, prin care a anunţat că îl va da în judecată pe scriitorul Nicolae Bălaşa pentru acuzaţia de a-i “fi cerut mită”. La rândul său, Nicolae Bălaşa a reacţionat prompt cu o replică ritoasă, transmisă filialei Craiova a USR, cu insinuări, reproşuri şi suave ameninţări: “(…) Nu este exclus ca într-o zi să vă scuipe lumea pe stradă pentru atitudinea pe care aţi avut-o faţă de noi şi faţă de lumea de bun simţ (…)“. Nu lipseau atenţionările privind “potecile justiţiei”. Spectacolul sordid s-a stins relativ repede, prin eforturi reciproce, fără a se înţelege mare lucru în afara unei baricadări în nervozitate a protagoniştilor şi a faptului că, în 2014, în “cererea de intrare în USR” – respinsă – se enunţau 28 de titluri ale unui scriitor, în căutarea consacrării. Dacă în confruntarea cu forţele răului, din lumea scriitoricească a urbei, sunt dificil de stabilit grade de vinovăţie ale fiecăreia din tabere, reprobabilă fiind doar atingerea punctului de conflict public, deşi polemica este familială mediului scriitoricesc, în schimb, în fronda de familie cu conferenţiarul universitar dr. Sorina Sorescu, plecată dintre noi, cum spuneam, preşedinta Fundaţiei Culturale care îi purta numele, lucrurile au avut cu totul o altă geneză şi, din păcate, finalitate. Mistuită în afara unei boli incurabile şi de o supărare de familie, prin faptul că nu a găsit punte de dialog în primul rând cu soţii Bălaşa, şi s-a scris despre asta în cotidianul nostru, nu a reuşit în cursul vieţii nici parteneriatul public-privat pe care a intenţionat să îl facă cu instituţii de cultură din Craiova. Povestea este lungă şi descumpănitoare. Din respect enorm pentru cea care a fost Sorina Sorescu, o intelectuală rafinată a Facultăţii de Litere din Craiova, orice alt detaliu nu îşi mai are rostul. Casa memorială Marin Sorescu de la Bulzeşti, în memoria marelui scriitor, nu va fi redată în circuit pentru simbolistica ei, cât de curând, şi aspectul e un regret fără margini, fiindcă poate avea, finalmente, soarta casei memoriale Alexandru Macedonski. Nu noi stabilim cine are sau nu are dreptul să fie “Cetăţean de Onoare” al municipiului Craiova, chiar dacă într-o împrejurare, cu ani în urmă, semnatarul acestor rânduri l-a refuzat (propunerea a fost făcută de prof. univ. dr. Cezar Avram), după ce fusese validat plenar de Consiliul municipal al momentului. Dar opinăm că titlul de “Cetăţean de Onoare” al Craiovei, are nevoie imperioasă de o aureolă intelectuală, aidoma celei pe care, de pildă, o au Ileana Vulpescu sau Marcel Iureş, repere spirituale ale acestor meleaguri, ca să ne oprim la aceste exemple.
