Nu există om în Craiova să nu fi auzit de Aurică Beldeanu, de celebritatea lui. Fiindcă a fost mai mult decât un idol local, a fost un idol naţional. Dacă întrebi un copil, care iubeşte fotbalul, cu cine ar vrea să semene, când va fi mare, în mod cert, îţi va spune, cu Aurică Beldeanu. Nu ne-ar ajunge un ziar să scriem despre viaţa şi activitatea marelui nostru fotbalist, realmente fabulos. A avut strălucire, dacă nu cumva geniu. Sub tricoul Craiovei, dar şi sub cel al Naţionalei, Aurică Beldeanu a făcut istorie. Iar istoria se scrie cu fir de aur. Se împletesc evenimentele marcante cu momentele de glorie, iar la final, contemplăm asupra ceea ce a însemnat pentru o generaţie, un nume, un nume mare. Cu respect deplin pentru cei care l-au iubit, pentru Craiova, căreia i-a dăruit sudoarea sa, fiinţa sa. Mucalit, isteţ ca un proverb, lipsit de complexe în faţa starurilor europene, Aurică Beldeanu ne-a dus într-o lojă a fotbalului european. Nu e nicio exagerare.
S-a născut la Bucureşti pe 5 martie 1951 şi a ajuns la Universitatea Craiova în 1976, venind de la CSM Reşiţa, pe mandatul de antrenor al lui Constantin Teaşcă. Este, fără îndoială, unul dintre jucătorii emblematici ai Craiovei, echipă pentru care a activat ca mijlocaş, între anii 1976-1985. Are în palmares două titluri de campion al României şi patru Cupe ale României cu Universitatea. A contribuit la una dintre cele mai mari biruinţe româneşti în Europa: eliminarea unei echipe englezeşti, Leeds United, pe Elland Road, marcând unul din goluri printr-un voleu de la marginea careului mare. Iată echipa istorică de atunci: Boldici – Negrilă – Bumbescu – Ştefănescu – Ungureanu – Ţicleanu (min. 88 Donose) – Balaci – Beldeanu – Geolgău (min. 88 Purima) – Cămătaru – Cîrţu. Pe teren i se zicea “Vulpea”. I-am întrebat pe microbişti…de ce “Vulpea”? Şi răspunsul a fost pe măsură.”A fost dotat de Cel de Sus cu un extraordinar simţ de anticipare a jocului. Doar o vulpe putea să gândească atât de bine fiecare pasă, fiecare gol, ştia cum să se joace cu minţile adversarilor, omul era super tare pe teren”.
7 noiembrie 1979
În 2003, a primit titlul de cetăţean de onoare al Craiovei, un titlu pe care-l merită cu prisosinţă. Însă, a rămas şi cu un regret, în aceea perioadă meciurile nu se transmiteau la TV şi nu s-a văzut golul lui care i-a rămas în suflet. Ziua când s-a jucat acest meci a fost 7 noiembrie 1979. Aurică Beldeanu are ziua încercuită cu roşu în calendar, după ziua de naştere e cea mai importantă zi din viaţa fotbalistului. Aurică Beldeanu este împlinit sufleteşte. Are doi copii minunaţi : Andreea şi Cătălin şi trei nepoţi:: Andrei de 17 ani, Nicholas de 7 ani şi micuţa Maria-Victoria, care a împlinit 4 anişori. Astăzi, în familia Beldeanu e o sărbătoare. Mare fotbalist, Aurică Beldeanu suflă în lumânarea cu numărul 70. În jurul tortului se află întreaga familie, numeroasă, frumoasă, veselă şi împlinită. Andreea şi Cătălin – ginerele, de data aceasta, la care Aurică Beldeanu ţine ca la fiul său nu ştiu ce surprize să-i facă. “Ce pot să spun ??? E sufletul meu. E lumina ochilor mei. Este cel mai bun şi cel mai minunat tată din lume. Îl iubesc enorm. Când a avut problema de sănătate, eu am fost mereu la Bucureşti, să-l vizitez, să mă interesez de starea sa de sănătate. Dumnezeu a fost cu noi, l-a ajutat, l-a salvat, iar astăzi ne aflăm aici, împreună cu el, la un moment festiv”, a vorbit Andreea Beldeanu, fiica fotbalistului Aurică Beldeanu, profund emoţionată, cu lacrimi în ochi.
Am întrebat-o de ce plânge…Şi mi-a răspuns…”De data asta plâng de fericire. Am plâns şi de supărare. Dar cred că toată lumea a înţeles cât de mult îşi iubea Aurică Beldeanu echipa, cât de mult l-a apreciat şi a ţinut la Ilie Balaci. Pentru că atunci a avut problema de sănătate, când a trebuit să-şi conducă pe ultimul drum cel mai bun prieten. Nu mai sunt prietenii de acest gen. Acum, oamenii sunt reci, sunt solitari, sunt speriaţi. Universitatea Craiova de atunci a scris istorie…”, a mai spus Andreea.
Un tată şi un bunic model
Aurică Beldeanu este un tată model, îşi iubeşte copiii şi nepoţii enorm. Îşi apreciază ginerele şi se consultă de fiecare dată cu aceştia. A fost şi este un familist convins. Mingea şi familia…Cu ce îşi umple timpul acum, Aurică Beldeanu ?. Îi place să citească foarte mult. Citeşte toate ziarele, însă, Cuvântul Libertăţii i-a rămas la suflet. Comentarile ziaristului Mircea Canţăr nu sunt ratate niciodată. Se plimbă foarte mult, ia pulsul comunităţii, discută cu oamenii. Şi acum mai este oprit pe stradă şi i se cere un autograf sau o poză. Priveşte meciurile la TV, dar şi diverse emisiuni interactive. Păstrează legătura cu colegii fotbalişti, cu foştii antrenori, analizează cum evoluează astăzi, echipa Craiovei. Inima i-a rămas pe teren. Fotbalul este un microb, te vindeci greu. De fapt, nu te vindec. Motto-ul său este “Viata este un dar, pe care îl merităm doar atunci când îl dăruim.” . Când vorbeşte despre viitor, Aurică Beldeanu se gândeşte doar la sănătatea sa şi a familiei sale. Priveşte cu dragoste către nepoţii săi. Spuneam că Aurică Beldeanu se confundă cu cea mai fastă perioadă a Craiovei Maxima. A ridicat tribunele în picioare, prin pasele lui lungi, mereu cu conţinut tactic, prin clarviziunea etalată şi indiferent de calibrul adversarilor europeni, şi ce adversari, să-i mai enumerăm… Aurică Beldeanu a strălucit ca o stea de primă mărime. Ar fi putut evolua la cele mai galonate echipe ale continentului, ar fi putut “defecta” cu ocazia deplasărilor în străinătate, dar niciodată nu i-a trecut prin gând aşa ceva, dintr-un patriotism atât de desuet astăzi. Memorabile rămân multe dintre partidele sale, dar şi multe din poveştile sale fiindcă Aurică Beldeanu este o enciclopedie. Un om al Cetăţii. Îşi doreşte ca cel puţin unul dintre nepoţi să fie fotbalist, să ducă mai departe gloria. Iubit de toată Oltenia, dar şi în ţară, Aurică Beldeanu este un nume care va reverbera de-a pururea în acest spaţiu geografic, care a dat ţării adevărate genii, în toate domeniile de activitate, dar şi în sport. Statuile nu se ridică oamenilor în viaţă, dar Aurică Beldeanu este deja o statuie în istoria fotbalului craiovean.
Familia reunită îi urează astăzi, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani, multă sănătate. Şi redacţia cotidianului Cuvântul Libertăţii îi urează LA MULŢI ANI!
Palmares ca jucător :
1965-1972: jucător la Progresul București
1968: debut in divizia „A” la Progresul București
1972-1976: jucător la CSM Reșița (divizia „B”)
1976-1985: jucător la Universitatea Craiova (a câștigat două titluri de campion al României Craiova în ’79-’80 și ’80-’81 și 4 Cupe ale României în 1977, 1978, 1981 și 1983)
1985-1986: jucător la Chimia Râmnicu-Vâlcea
Meciuri / goluri în Divizia A: 354 / 78
Meciuri / goluri echipa nationala: 19 / 1
Meciuri / goluri cupele europene: 28 / 5
Palmares ca antrenor :
1986-1990: antrenor la Centrul de copii si juniori al Universitatii Craiova (a castigat doua titluri de campioni nationali la juniori I)
1990/1991: antrenor secund la Universitatea Craiova 2000/2001: antrenor secund la Universitatea Craiova
2001/2002: antrenor la formatia de tineret a Universitatii Craiova
2003: antrenor la Centrul de copii si juniori la Universitatea Craiova
2003-2004 (cateva etape): antrenor secund la Universitatea Craiova
2004-2006: antrenor la Centrul de copii si juniori la Universitatea Craiova
2006: antrenor la Primavara Craiova, a doua echipa a Universitatii Craiova, membru in Consiliul Director la Universitatea Craiova
MIRCEA CANŢĂR şi MARGA BULUGEAN
