„Rotund” sau simbolul eternei reîntoarceri

0
190

Un nou volum de poezie, intitulat sugestiv, „Rotund”, lansat într-o atmosferă distinsă, caldă, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, în cadrul Târgului de carte „Gaudeamus”, semnat de Beatrice Silvia Sorescu, a însemnat pentru noi toţi, iubitorii de versuri, de frumos, un strop de primăvară, de dragoste, de tandreţe. Evenimentul a fost unul cu totul şi cu totul deosebit, Beatrice Silvia Sorescu fiind nu numai o poetă cultivată,  dar şi un dascăl desăvârşit, veritabil, de o aleasă ţinută.  

Beatrice Silvia Sorescu nu se află la primul volum de versuri. Dar, în fiecare dintre acestea, stările poetei se împletesc şi se conexează în universuri diferite. „Eu-Tu”; „Din basme coborând spre noi”; „La ţărmul pleoapei”, sunt doar câteva din trăirile omului Beatrice Silvia Sorescu, un suflet nobil, care prin poezie dăruieşte…viaţă, sensibilitate, emoţie, trăire.

Născută în localitatea Bulzeşti, judeţul Dolj, poeta sufletelor îşi găseşte inspiraţia chiar în această lume de poveste, în acest colţ de rai, despre care profesorul Ovidiu Ghidirmic scria în 2004 că „este spaţiul matrice de unde Marin Sorescu a pornit în căruţa sa cosmică, cucerind universalitatea”. Cuvinte frumoase cu mult har i-au fost adresate poetei de către jurnalistul Mircea Pospai, preşedintele filiale Dolj a UZP, moderatorul acestei lansări, o gazdă deosebită, care a recomandat publicului să citească cele 47 de poezii, cuprinse în volumul „Rotund”, fiecare poezie având o cheie, o semnficaţie aparte.

Prefaţa cărţii este realizată de două doamne distinse profesoare de la Şcoala Gimnazială „Traian” : Daniela Toma şi Nadia Şutelcă, care au explicat foarte bine maniera de a intitula un volum de versuri printr-un cuvânt aparent simplu. „ „Rotund” – o combinaţie între ceasul ale cărui ace nu încetează să amintească de ireversibila trecere a timpului şi labirintul ce invită la explorarea necunoscutului, la desluşirea enigmelor universului, o îmbinare a două motive, cel deschis, al spiralei, şi cel închis, al împletirii de idei poetice”. Este foarte clar că timpul pare a fi tema dominantă a volumului. Ecourile unui astfel de volum de poezie sunt vizibile, ţin de întâmplare, fiind mai mult nişte capricii, ele sunt expresia unei experienţe existenţiale personale. Totul în acest volum este de ordin personal, sufleteşte.

Despre poezie, despre poetul şi omul Beatrice Silvia Sorescu a vorbit publicului, în cadrul aceluiaşi, jurnalistul Dan Lupescu, directorul revistei Lamura. Acesta a remarcat modul în care poeta a gândit structura versurilor şi despre care spune că este aripa îngerului liric. „Beatrice Silvia Sorescu veghează ca echilibrul şi armonia să fie într-o bună cumpănire”.

George Sorescu, la rândul său, remarca la o altă lansare de carte, a poetei noastre, că „…fiecare dintre soreşti are stilul său. Beatrice Silvia Sorescu este o poetă de o sensibilitate aparte, continuând linia Matildei Cugler Poni, Veronicăi Micle şi Elenei Farago…Cultivând versul clasic, dar cu mijloace de transfigurare autentice, Beatrice Silvia Sorescu este o neoclasicizantă”

Postfaţa cărţii a fost realizată de Mirela Stancu şi surprinde câteva momente extrem de interesante. „A scrie despre Beatrice Silvia Sorescu este una dintre cele mai mari provocări. Am început cu teama inerentă a unui „diagnostic” greşit. De multe ori, realitatea dureroasă ne forţează să evadăm într-un univers iluzoriu, cărţile pe care le citim. De ceea ce scrie Beatrice Silvia Sorescu, nu poţi evada, e atât de real încât te cutremuri”.

Invitat de onoare, scriitorul Nicolae Bălaşa a încheiat pledoaria pentru poezie, pentru frumos, pentru mai multă sensibilitate. „Pentru Beatrice Silvia Sorescu, verbul versului pare a prinde simultan parfumul profunzimilor şi liniştea banalului contingent”.

 

 

Rotund

               de Beatrice Silvia Sorescu

În rotundul de viaţă îmi cern risipirea,

Mă mistui avid, între cer şi pământ,

Şi caut, cu sete, ca armă, iubirea,

Mă aprind totdeauna şi mă scapăr cuvânt,

În rotundul din mine, mă frământ foc şi apă,

Sau pădure, sau ploaie, sau un bulgăre nins,

Mă rotesc pe deasupra când luna s-adapă,

Sunt un fir plutitor pe un cer necuprins,

Mă înalţ, din rotund, spre o linişte nouă,

Sap în slovele mele şi le-mprăştii în mers,

Făuresc, din nimic, raza lunii cea nouă

Scapăr gândul cel nou şi-l aprind doar în vers