Povestea de faţă nu are nimic insolit. Este aidoma altora. Multe la număr. În 2008, la Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, se instaurase hărnicia deplină, dar şi interpretarea după ureche a legislaţiei în materie funciară. Se clama, cu obstinaţie, că venise vremea să se facă “restitutio in integrum” celor îndreptăţiţi. Mulţi la număr. Mai mulţi chiar decât se cuvenea. Argumentele „ajuridice” erau în presa locală, cum mieuna un înţelept al Prefecturii Dolj, iar cele „deplin fundamentate” la nivelul comisiei menţionate. Ţinta era destructurarea SCDA Şimnic, pentru a nu ne lungi cu vorba. Atleţii imobiliari erau la încălzire. S-a întâmplat ca toate hotărârile Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să cadă precum popicele în instanţele de judecată din Craiova, dar şi din alte zone ale ţării, ceea ce nu a fost un impediment – fapt de neînţeles, adevărat abuz în serviciu – în eliberarea, deloc inhibată, uneori preferenţială, a unor titluri de proprietate, în condiţiile în care perimetrele ce făceau obiectul reconstituirii dreptului de proprietate nu deveniseră libere de orice sarcină. Şi astfel, aşa cum anticipam, s-a luat calea instanţelor de judecată. Procese cu duiumul. Suntem în faţa unui asemenea caz, cu complicaţiile de circumstanţă, derivate din înstrăinarea imediată a unei suprafeţe, dobândite în condiţii litigioase.
Complicităţi periculoase
Prin Hotărârea nr. 1.262/6 august 2008 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a dispus admiterea solicitării Comisiei locale Şimnicu de Sus, în privinţa trecerii suprafeţei de 565,85 hectare, din domeniul public al statului în domeniul privat al localităţii Şimnicu de Sus, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate. Doar un detaliu asupra manierei diletante în care se lucra: şedinţa Comisiei locale Şimnicu de Sus, din data de 5 august 2008, prin care s-a propus Comisiei judeţene Dolj revalidarea Anexei 29, la Legea nr. 247/2005, validată anterior, a fost ţinută în prezenţa a numai 5 din 12 membri, stabiliţi prin Ordinul prefectului nr. 306/2006, nefiind respectate prevederile din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, iar procesul-verbal al şedinţei a fost semnat de primarul comunei Şimnicu de Sus, Jana Fulga, în calitate de preşedinte al Comisiei locale, de secretarul acesteia, Popa Nicoliţa, şi de alţi trei membri. La data de 5 august 2008 era în vigoare Ordinul prefectului nr. 306/2006, privind componenţa Comisiei locale Şimnicu de Sus, în care Jana Fulga (devenită primar după alegerile locale) nu avea calitate de preşedinte, ci doar de membru al acesteia. Jana Fulga are studii juridice, fiind suspendată pentru incompatibilitate, încă din 2004, din exercitarea profesiei de avocat. Prin Hotărârea nr. 1.262/6 august 2008, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a admis solicitarea Comisiei locale Şimnicu de Sus, în sensul revalidării Anexei 29, cu un număr de 295 poziţii pentru suprafaţa totală de 1.198,55 hectare, din care, pentru 176 poziţii şi suprafaţa de 565,86 hectare, se preciza că se va face dovada amplasamentului în perimetrul administrat de SCDA Şimnic, deşi nu erau îndeplinite prevederile art. 10 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare. La data de 18 septembrie 2008, SCDA Şimnic a formulat plângere la Judecătoria Craiova împotriva Hotărârii nr. 1.262/6 august 2008, dar, cu toate acestea, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis titluri de proprietate pentru suprafeţe din perimetrul SCDA Şimnic, fără respectarea prevederilor art.57 din Legea nr. 18/1991, republicată şi reactualizată, care menţionează expres că „plângerea formulată, potrivit art. 53-56, suspendă executarea”. Dar asta spunea legea. Şi aşa nerespectată sau original interpretată, de la un capăt la altul. Ce s-a întâmplat? Ca moştenitoare a numitei Săndoiu Anica, Oancea S. Dorina, din Bucureşti, validată în Anexa 29 la Legea nr. 247/2005, a primit titlul de proprietate (TDP) cu nr. 11.479/14 octombrie 2008, pentru suprafaţa de 13,28 hectare, situată în Tarlaua 137-140, Parcela 6. Reiterăm: la acea dată, terenul nu era eliberat de orice sarcină. Imediat, Dorina S. Oancea a întocmit documentaţia cadastrală pentru înscrierea în Cartea Funciară, intabulând dreptul de proprietate (nr. cadastral 2.298), după cum reiese din încheierea CF nr. 93.282/12 decembrie 2008. Următoarea etapă? În calitatea de „proprietar” al terenului identificat, Oancea S. Dorina a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la 5 februarie 2009, prin care vindea suprafaţa de 132.800 de metri pătraţi (T137-140, P6) numitului Ifrim Lucian, din satul Albeşti, comuna Şimnicu de Sus, pentru suma de 16.300 de euro. În contractul de vânzare-cumpărare se stipula expres că terenul era liber de sarcini, urmăriri şi servituţi, aşa cum rezulta din extrasul din CF nr. 4.334/30 ianuarie 2009, eliberat de OCPI Dolj – Biroul Carte Funciară. La maniera aceasta se lucra. Cu spor şi eficienţă. Şi în desconsiderarea Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare (nr. 7/1996).
Când buna-credinţă este îndoielnică
Dacă admitem că Oancea S. Dorina, îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate a fost de bună credinţă, prin rapiditatea desfăşurării tuturor operaţiunilor, atunci ne pripim. Fiindcă iată ce s-a întâmplat. Prin Sentinţa Civilă nr. 6.416/12 aprilie 2010 (irevocabilă, prin perimarea recursului, conform deciziei nr. 1786/20 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj), Judecătoria Craiova a dispus „nulitatea absolută” a titlului de proprietate nr. 11.479/14 octombrie 2008, după ce, în prealabil, fusese anulată – irevocabil -, şi Hotărârea nr. 1.262/2008 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. În temeiul căreia se eliberase titlul de proprietate pomenit. Mai clar, terenul înscris în titlul de proprietate anulat (TDP nr. 11.479/14 octombrie 2008) nu ieşise niciodată din administrarea SCDA Şimnic, respectiv din domeniul public al statului. Pe cale de consecinţă, şi actul subsecvent (contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub numărul 115/5 februarie 2009), ca urmare a anulării actului iniţial – titlul de proprietate – a devenit nul absolut, incapabil să producă efecte juridice. Nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are, asta constituie un principiu fundamental al vânzării-cumpărării. Beneficiara titlului de proprietate anulat, Oancea Dorina, a transmis cumpărătorului Ifrim Lucian un drept pe care nu-l avea. Efectul nulităţii constă în desfiinţarea raporturilor juridice civile născute din actele juridice afectate de această sancţiune şi, prin aceasta, înlăturarea afectelor produse în temeiul acestora. Toate părţile implicate sunt convinse că au dreptatea de partea lor. Se află în procese prelungite, cu cheltuielile aferente. De ce s-a ajuns aici este treaba organelor abilitate ale statului. Erorile în cascadă ale Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, conjugate cu obedienţa OCPI Dolj de a valida lucrări litigioase, în desconsiderarea legii proprii, au generat o stare de confuzie generală, cu consecinţe dintre cele mai nefaste.
