Ucraina: Valsul ezitării între pace şi război

Editorialiştii occidentali estimează că Vladimir Putin stăpâneşte lucrurile pe termen scurt, dar pe termen lung strategia sa nu este deloc bună. A devenit Ucraina motiv de război? Asta se întreba, luni, cotidianul „Le Figaro”, în timp ce trupele ruseşti erau deja deplasate şi staţionate în Crimeea după ultimul week-end. La două zile după ce parlamentarii ruşi au dat undă verde lui Vladimir Putin pentru o intervenţie militară în Ucraina, războiul n-a fost declarat, dar fiecare gest al preşedintelui rus este analizat. Va lansa Vladimir Putin ofensiva pentru „a apăra ruşii şi rusofonii din Ucraina”? Situaţia a luat o turnură diplomatică duminică, după ce occodentalii au ameninţat Moscova cu sancţiuni economice, spre a evita o escaladare a conflictului. Un număr de echilibristică pe larg comentat în presă. Pentru Lacroix, „întregul balet diplomatic internaţional este privit ca o demonstraţie de neputinţă. (…) De la ONU la NATO, în trecere prin UE, puţine acţiuni concrete pot fi puse în operă pentru a contra demonstraţia belicoasă a liderului de la Kremlin”. „Putin este convins că europenii sunt interesaţi mai mult de bani decât de altceva”, alertează „Politico”, care nu crede în influenţa Occidentului în acest dosar. În faţa unui Vladimir Putin determinat şi calculat, de ce Occidentul „s-ar confrunta cu ursul rus, în numele unei ţări căreia nimeni nu-i poate promite serios intrarea, într-o zi, în UE?”, întreabă „Le Figaro”. Greu de presupus că Putin va renunţa la Ucraina, unde, cu excepţia violenţelor, occidentalii nu pot face mare lucru. Ar putea fi Putin deja învingător? Nimeni nu este în măsură să spună care va fi rezultatul acestei crize şi nici ce vrea realmente preşedintele rus. Dar pentru numeroşi editorialişti, şi asta mai presus de toate, nu vrea să piardă. „Revolta de la Kiev este văzută ca o înfrângere pentru Moscova şi ca o victorie pentru NATO, aşa că Rusia trebuie să acţioneze”, rezulă „The Guardian”. Este o chestiune de onoare, care ar putea dezamorsa conflictul. SUA şi UE au puţine pârghii eficiente pentru a-l forţa pe Putin să facă pasul înapoi, constată „New York Times”. „Dar ei trebuie să spună clar care este costul pentru reputaţia internaţională şi relaţiile economice”. Moscova ar putea cere mai multă autoritate pentru Crimeea, anexată, lăsând ruşii din Crimeea să-şi declare independenţa sau să accentueze dificultăţile economice ale Ucrainei. Dar prin aceste acţiuni Putin ştie că guvernul său va deveni un paria, o perspectivă care poate speria când se ştiu ambiţiile de influenţă internaţională ale Rusiei. Evident, Moscova va câştiga războiul cu Ucraina, notează „Foreign Policy”. Opinia publică îi este favorabilă, subliniază „The Independent”. În ţara sa, Vladimir Putin reflectă un consens naţional, potrivit căruia locul natural al Ucrainei, chiar independentă, este în poala Rusiei şi Moscova nu poate sta cu mâinile în sân, în timp ce Occidentul conspiră. Cine a pierdut Ucraina? Este o întrebare care poate eroda puterea lui Putin. Şi teama de a pierde puterea îl poate face pe acesta să urmeze opinia publică. Politica externă a Moscovei se bazează pe menţinerea influenţei sale în vecinătatea imediată, explică „The Guardian”. Aşa cum menţionează şi „Washington Post”, Vladimir Putin înţelege că centrul de greutate al fostei URSS se deplasează spre Vest, ceea ce el nu doreşte şi nici nu acceptă. Tentaţia separatistă a cuprins şi alte mari oraşe din Ucraina şi, la Doneţk, drapelul roşu flutură pe clădirea guvernului regional, apărată de manifestanţii proruşi. Laureat al premiului Pulitzer în 2009, cronicarul american Eugene Robinson a explicat ieri, în „Washington Post”, de ce SUA nu sunt legitime să critice acţiunile lui Putin, după ce au intervenit în Irak, Afganistan, Panama sau Grenada.