O discuţie complicată!

0
134

Cotidianul american „The Wall Street Journal” dezvăluie că forţele speciale franceze recrutează militari irakieni, capabili să ucidă resortisanţii francezi, membri în ierarhia Statului Islamic, la Mossul. Obiectivul: evitarea cu orice preţ a reîntoarcerii jihadiştilor în Franţa. Oficialii irakieni, care comandă operaţiunile militare de la Mossul, ar fi afirmat că forţele franceze au furnizat unităţilor irakiene specializate în lupta anti-teroristă, numele şi fotografiile a aproape 300 de oameni, identificaţi ca ţinte prioritare. Aceste operaţiuni secrete au ca obiectiv garantarea că resortisanţii francezi, legaţi de Statul Islamic, nu vor reveni niciodată în Franţa, pentru perpetuarea atentatelor, cum s-ar fi confesat surse apropiate de Ministerul francez de Externe. Franţa a fost lovită de mai multe atentate mortale, inspirate sau comandate pur şi simplu de Daesh, cum au fost cele din noiembrie 2015. Un purtător de cuvânt al Ministerului francez al Apărării a refuzat orice comentariu pe această operaţiune, rezumându-se la referirea strictă că aproximativ 1.200 de militari francezi au ajutat forţele irakiene să preia controlul asupra Mossul-ului. În schimb, „The Wall Street Journal” susţine că un oficial al poliţiei irakiene ar fi prezentat o listă cu numele a 27 de persoane, în principiu aparţinând Statului Islamic, şi căutate de Paris, unele dintre acestea acompaniate de fotografii. Ministrul belgian al Apărării, la rândul său, a refuzat de asemenea orice comentariu, deşi vehiculate au fost şi numele unor autori ai atentatelor de la Paris, care trecuseră prin Bruxelles. Bagdadul a negat cu desăvârşire asasinatele clandestine, susţinând că dacă informaţiile se adeveresc, va fi declanşată o anchetă. Potrivit militarilor irakieni, majoritatea jihadiştilor se bat până la moarte. Circa 1.700 de francezi se regăsesc în rândul Statului Islamic din Irak şi Siria, potrivit Soufan Group, o organizaţie cu sediul la New York, specializată în extremism. Guvernul francez estimează că sute dintre aceştia sunt deja morţi în lupte sau au revenit deja în Franţa. Încă un detaliu: forţele speciale franceze au o echipă medicală care colectează probe materiale spre a găsi urme ADN, care corespund oamenilor căutaţi. De ceva timp forţele speciale franceze s-au concentrat pe spitalul Al Jamhuri, un mare complex situat în apropierea oraşului Mossul, în ultimul cartier aflat sub controlul Statului Islamic. Povestea nu este încheiată. În urmă cu doi ani „Le Monde diplomatique” publica articolul „Quand les djihadistes etaient nous amis”, făcând referire la „eroii de ieri”, deveniţi „barbarii de azi”. În urmă cu nişte ani, destui la număr, conta prea puţin faptul că cvasi-totalitatea combatanţilor erau musulmani tradiţionalişti, integrişti în acelaşi timp, în epocă religia nefiind concepută ca un factor de regresie. Prioritatea geo-politică era ca Afganistanul să devină pentru Uniunea Sovietică, ceea ce Vietnamul fusese pentru SUA. La 3 februarie 1980, la câteva săptămâni de la intervenţia militară sovietică în Afganistan, Zbigniew Brezezinski, consilier pe probleme de securitate al preşedintelui american Jimmy Carter, se găsea în Pakistan, unde, adresându-se mujahedinilor refugiaţi lângă frontieră, le promitea: „Acest pământ de alături este al vostru. Vă veţi întoarce pentru că lupta voastră va triumfa. Vă veţi întoarce la casele şi moscheile voastre. Cauza voastră este justă. Dumnezeu este cu voi”. Jihadul „războiul sfânt”, nu cunoştea formele feroce ale viitorilor terorişti. Regimul comunist afgan al lui Mohammed Najibullah a supravieţuit puţină vreme, după plecarea în 1989 a trupelor sovietice. Mulţi ani după, s-au confruntat clanurile anticomuniste rivale, Kabulul căzând în mâinile talibanilor. La 15 ianuarie 1998, „Le Nouvel Observateur” i-a adresat aceluiaşi Zbigniew Brezezinski întrebarea: „Dacă nu regretă favorizarea integrismului islamist, prin dotarea cu arme şi consilierea viitorilor terorişti”. Răspunsul a fost următorul: „Ce este mai important la o privire a istoriei lumii? Talibanii sau căderea imperiului sovietic? Câteva excitări islamiste sau eliberarea Europei Centrale şi sfârşitul războiului rece?”. Răspunsul era impecabil, numai că evoluţia lucrurilor a fost alta.