Chiar ieri, înaintea debutului summit-ului NATO de la Londra –aflat la a 70-a aniversare- preşedintele american Donald Trump l-a atacat frontal pe omologul său francez Emmanuel Macron, în încercarea de a da un ton ofensiv unei întâlniri organizate, într-un context deloc calm între aliaţi. Motivul? Aruncarea de cărbuni pe foc de către Emmanuel Macron, prin afirmaţia recentă, însuşită ulterior, din „The Economist”, conform căreia Alianţa, născută în 1949, este în „moarte cerebrală”, considerată ca insultătoare la adresa celor 28 de ţări membre, în cadrul unei conferinţe de presă cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Şi pentru faptul că „morţile cerebrale” sunt ireversibile. Mai mult, Donald Trump s-a arătat foarte surprins de declaraţia lui Emmanuel Macron, pe care urma să-l întâlnească, ieri, opinând că şi Franţa are nevoie de NATO. Motivele veritabile ale supărării sunt însă şi de altă natură: Donald Trump a criticat dur intenţia Franţei de a impune taxa GAFA (Google, Apple, Facebook şi Amazon), adică 3% din cifrele de afaceri realizate, de acestea în Hexagon, ca măsură de retorsiune, ameninţând cu suplimentarea taxelor vamale, până la 100% pentru o serie de produse franţuzeşti exportate în SUA (vinuri, brânzeturi, cosmetice), până la echivalentul de 2,4 miliarde de dolari. În dezacord, dar mai nuanţat, cu Emmanuel Macron s-a declarat şi Jens Stoltenberg, exprimându-şi totuşi speranţa reglării lucrurilor în cadrul summit-ului. Gazda întâlnirii, premierul britanic Boris Johnson a cerut celor 29 de ţări membre unitate. Pista poziţiei lui Emmanuel Macron a suscitat însă îngrijorare. Dacă Angela Merkel a considerat judacata ca fiind „intempestivă”, guvernul polonez a considerat-o de-a dreptul „iresponsabilă”. Dur s-a pronunţat, în schimb, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, dar după acuzele lui Emanuel Macron, la intervenţia Ankarei în nord-estul Siriei fără a informa alţi membri ai Alianţei. În rest, cu excepţia reproşului menţionat, nu se cunoştea şi nici anticipa atitudinea lui Donald Trump la acest summit, după ce anul trecut a criticat-o pe Angela Merkel. De aşteptat sunt fireşte şi clarificările cu aliaţii dorite de Emmanuel Macron. Astfel, fiecare şef de stat şi de guvern prezent la reuniunea de ieri, a avut la dispoziţie câte trei minute pentru exprimarea punctului de vedere. O constatare: după Brexit, 80% din forţele NATO vor aparţine ţărilor non-membre ale UE. Se presupune, de analiştii militari, că nu vor lipsi discuţiile strategice, aliaţii urmând a se pune de acord pe continuarea modernizării forţelor militare, NATO rămânând baza apărării teritoriului european. Cele două ameninţări pentru valorile spaţiului aliat sunt considerate Rusia şi China, prin operaţiuni de război hibrid, dar în pofida acestor ameninţări, NATO va menţine un dialog funcţional cu Rusia, un subiect care împarte Europa. Cu China, aflată în război comercial cu SUA, şi prin menţinerea unei agende deloc transparente, privind penetrarea reţelei din statele membre NATO, cu tehnologii 5G cu dublă utilizare civilă şi militară. Nu puţine sunt şi temele care generează dezacorduri: Libia de pildă, ţară în privinţa căreia Franţa şi Italia au poziţii asimetrice, apoi Balcanii Occidentali, unde Emmanuel Macron s-a opus aderării Macedoniei de Nord şi Albaniei în UE. Raporturile dintre Serbia şi Kosovo reprezintă o altă chestiune importantă. Moartea tratatului privind forţele nucleare intermediare, denunţat în august de SUA cu aprobarea NATO, din cauza rachetelor SSC8 dezvoltate de Rusia, ar putea atrage denunţarea tratatului „Cer deschis” semnat între NATO şi tratatul de la Varşovia în 1992 pentru evitarea incidentelor aeriene. Pentru prima dată, partea rusă şi americană nu sunt angajate în discuţii pe noi măsuri de control pentru noile generaţii de armament. Cu 29 de ţări membre, după ce la crearea sa conta doar pe 12 ţări, NATO are un buget de 1000 de miliarde euro, faţă de 200 de miliarde cât alocă, momentan, China, şi 60 de miliarde, cât alocă Rusia şi reprezintă, cum spuneam, o certitudine a apărării Europei. România, care are ca reprezentant al său pe Mircea Geoană, în poziţia de secretar general adjunct, este un membru care ăşi face cu prisosinţă temele.
