Premierul Ungariei, Viktor Orban (foto), nu atinsese limitele discurslui anti-imigranţi. În campania premergătoare referendumului de duminică – contra planului UE privind primirea de refugiaţi – a reuşit acest lucru, şi, paradoxal, la o participare sub 50%, undeva la 45% din cei înscrişi, voturile exprimate pentru Nu au fost consistente. Şi totuşi, anticipând o posibiliă „victorie”, anulată prin absenteism, conservatorul Viktor Orban nu a încetat să insiste pe faptul că prioritar rămâne procentajul atins de tabăra lui Nu. Gabor Verona, liderul partidului de extremă dreaptă, Jobbik, veritabilul rival al Fidesz, partidul lui Viktor Orban, în perspectiva alegerilor legislative din 2018, a cerut demisia primului ministru. Cei 8,3 milioane alegători au avut de răspuns la întrebarea: „Voi vreţi ca UE să decreteze o relocalizare obligatorie a cetăţenilor non-maghiari în Ungaria, fără aprobarea Parlamentului ungar?”. Lui Viktor Orban i-a reuşit într-un fel pariul politic şi referendumul se înscrie în cadrul crizei refugiaţilor şi imigranţilor, care a destabilizat Uniunea Europeană în ultimii doi ani. Această criză a creat o fractură considerabilă între statele europene afectând coeziunea decidenţilor politici. Angela Merkel a deschis larg frontierele Germaniei pentru imigranţi. Politica sa a fost aspru criticată de alţi oficiali europeni, dar şi de germani. Partidul de extremă dreaptă (AfD) – Alternativa pentru Germania – a intrat în trei parlamente regionale, în landul Pomerania Occidentală-Mecklenburg, devansând chiar partidul cancelarului. Nu puţini analişti politici îl consideră pe Viktor Orban mai degrabă un bufon iresponsabil decât un om de stat, impasibil la drama refugiaţilor. S-au mai făcut referiri şi la amalgamul retoric, exprimat, în care refugiaţii şi migranţii au fost asociaţi cu teroriştii, stigmatizată în integralitatea sa fiind comunitatea musulmană. Evident că o asemenea retorică, orchestrată de un premier în exerciţiu, contravine grav principiilor Uniunii Europene, pentru care toleranţa, democraţia, absenţa discriminării sunt adevărate valori cuprinse în tratate. De fapt, primul ministru ungar a adresat un mesaj Europei: „Ungaria nu va accepta dictatul Comisiei Europene”, potrivit propriilor termeni, la o întâlnire cu omologii din Europa de Est, premergător summitului de la Bratislava. Incontestabil, referendumul de duminică a fost o consultare a populaţiei contra Uniunii Europene. Referendumul ungar s-a înscris în linia metodelor inadmisibile, fiindcă sâmbătă 1 octombrie, în ajunul referendumului, militanţi de extremă dreaptă au fost autorizaţi să se manifeste în faţa Parlamentului ungar, făcând apel la salutul nazist, ceea ce este surprinzător pentru o ţară care a cunoscut nazismul în timpul celui de al doilea război mondial şi apoi ocupaţia sovietică. Chiar dacă Ungaria este în avanpostul crizei imigranţilor şi în centrul rutei din Balcani, este evident faptul că ceea ce face Viktor Orban irită Bruxelles-ul, dincolo de „linia roşie”.
