Asta-i Ştiinţa!

Ca în toată istoria ei, Universitatea Craiova a avut în derby-ul cu Steaua foarte mulţi fani alături şi a fost prejudiciată de deciziile arbitrilor

Steaua – Universitatea Craiova  2-1

Au marcat: De Amorim 17, Boldrin 75 (pen) / Vătăjelu 41

Arena Naţională, spectatori: 7.000

FC Steaua: Niţă 7 – Tamaş 7, Moke 7, Toşca 7, Momcilovic 6 – Bourceanu 6 (55 Golubovic), Muniru 6 – Popa 7, Boldrin 6, De Amorim 7 – Tănase 5 (29 Man 4, 67 O. Popescu 6). Antrenor: Laurenţiu Reghecampf.

Universitatea: Calancea 6 – Briceag 6, Acka 6, Kelic 6, Vătăjelu 8 – Zlatinski 6 (89 Rambe) – Gustavo 6 (46 Bancu) 6, Băluţă 7, Rocha 5, Ivan 5 – Măzărache 6 (82 Screciu). Antrenor: Gheorghe Mulţescu

Arbitri: R. Petrescu 5 – A. Ghinguleac 3, M. Grigoriu 4.

E duminică şi Bucureştiul e mai calm ca trafic. Doar din „Militari” se conturează de pe la prânz o coloană parcă interminabilă de maşini. Sunt decorate cu steaguri, fulare alb-albastre şi instinctul, nu GPS-ul, le indică destinaţia: Arena Naţională. Peste 2.000 de olteni au invadat Capitala într-un week-end cald ca inimile lor. Ştiinţa n-a mai avut parte de prea multă vreme de un derby pentru primul loc, e scânteia de aprins vâlvătaia alb-albastră. Puşti zburdalnici, pui de lei, în stadiul de inoculare a iubirii parcă dureros de frumoasă pentru Ştiinţa, agită steaguri cu blazoanele sub care au luptat generaţii de fotbalişti. Astfel de meciuri îi cresc în cel mai pur spirit, cel al Universităţii Craiova. Apoi vin cei de vârsta a doua, născuţi în perioada Maxima, care credeau că au obosit să mai spere, hârşiţi după atâtea dezamăgiri. Se întorc să-şi poarte crucea până la capăt. E generaţia de sacrificiu, cea care a preluat din maternitate dragostea de Ştiinţa şi şi-a asumat datoria de a o transmite celor care vin din urmă, de a-i ţine departe de flagelul stelismului, în două decenii de fiere, pe care au ales s-o savureze ca pe cea mai dulce miere. Îi urmează veteranii, cei care au prins vremurile de glorie, dar care nu cedează presiunii nostalgiei acelor timpuri şi care până la moarte vor continua să creadă că ele vor reînvia. Atmosfera este reflectată ideal în versuri de fani: „Fiind copil nu păduri cutreieram, ci stadioane/De mână cu cei care peste ani te vor susţine în bastoane/ Cei care au ştiut că-n lumea noastră ar fi pustiu/ Fără spiritul alb-albastru moştenit din tată-n fiu!” Toţi poartă mândri fulare sau eşarfe la gât în timp ce iau cu asalt peluza stadionului, care pare neîncăpătoare pentru iubirea alb-albastră. Arena Naţională devine Arena Craioveană, fiindcă nici la tribuna I nu domină steliştii sau fecesebiştii. Când echipele ies la încălzire răsună „Ştiinţa, Ştiinţa” de te cuprinde emoţia şi dacă eşti neutru. „Jucaţi cu inima!” este îndemnul arborat în spatele lui Calancea. Pentru mulţi, ce a urmat a fost un deja vu. Infanteria alb-albastră nu a rezistat luptei inegale, cei peste 2.000 de oşteni credincioşi din tribune n-au fost de ajuns pentru a anihila complotul clanului Becali. Fiecare judecător din teren puse umărul la deznodământul strigătoar la cer. Unul nu văzu ofsaid la prima lovitură, altul catalogă drept henţ atingerea involuntară a lui Acka, la care care nici prin curtea şcolii nu îndrăzneam să cerem „careu”, iar al treilea vârî mişeleşte mingea pe var. Ironic, din peluza olteană răsună deja celebrul refren „Dă-le penalty domnule arbitru, ajut-o pe Steaua să câştige titlul!” Între cele două injustiţii, Ştiinţa marcase prin căpitanul ei un gol căruia arbitrii nu i-au putut inventa cusur. Pe final, oltenii cer şi ei, justificat, un penalty. Cu juma’ de gură, fiindcă în sinea lor ştiau că nu vor avea parte de el. Astfel se scurse un alt episod al rivalităţii dintr-un serial vechi de peste o jumătate de veac. Pentru poporul alb-albastru n-a fost nicio surpriză, în fieful Stelei nu te aştepţi să lupţi cu aceleaşi arme. Ceauşescu, Păunescu sau Becali, un clan s-a găsit mereu dispus să protejeze „cea mai bună echipă din România”, apelativul folosit în exces de la staţia de amplificare a arenei. Cândva, intervenţiile n-au fost de-ajuns pentru a învinge cea mai iubită echipă din România, dar acum Ştiinţa încă nu e suficient de puternică să răzbească în orice condiţii. Alb-albaştrii au venit spăşiţi în faţa miilor de susţinători, care-i aclamă însă ca pe nişte eroi. Peste două săptămâni ne aşteaptă o altă bătălie pe care am abordat-o cu handicap de-a lungul timpului. Fiecare dintre aceste lupte purtate inegal a contribuit la clădirea şi întărirea spiritului Ştiinţei. Cu cât am fost mai prejudiciaţi, cu atât am fost mai mulţi, mai îndârjiţi, mai devotaţi. Peste 2.000 de olteni părăsesc trişti, dar demni Arena Naţională. Ultima imagine este cu portarul Niţă arătând tabela şi cu olteanul Băluţă ţinând mâna pe stema cu leul din dreptul inimii. „Forza Ştiinţa aleee” dă tonul olteanul şi răspunsul vine din mii de piepturi: „Lumea se întreabă de ce pentru Tine am face oriceeee!” Niţă se uită înmărmurit spre ce se întâmplă în spatele porţii apărate de el în repriza a doua. E greu pentru un stelist să priceapă se că legătura cu Ştiinţa nu ţine cont de tabelă şi tronează undeva mult mai sus decât înaltul Arenei Naţionale.

Declaraţii:

Gigi Mulţescu: „Am făcut un meci bun şi chiar puteam să câştigăm. Am început puţin mai greu, ne-au surprins cu un pressing avansat, n-am reuşit să materializăm mingile de atac pe care le-am avut. Atacul nostru a fost puţin în urmă cu o viteză. În schimb, după ce am primit gol, următoarele 15 minute am fost la cârma jocului, am pus presiune, am avut şi un gol frumos. Repriza a doua a fost 90% a noastră. Am ratat golul doi, ni s-a refuzat un penalti la Rocha, ni s-a dat contra noastră un penalti, e un deja vu, că am mai văzut la Timişoara meciul ăsta. Am avut majoritatea timpului iniţiativa şi posesia, am avut ocazii… Am văzut pe telefon faza cu Acka şi pot spune că henţul a fost făcut în afara careului vreo 20 de centrimetri. A fost cu tot corpul în afara careului. Ce pot să mai zic, când dai un penalti care nu a fost şi refuzi unul clar? Suntem carne de tun. Toate echipele care au jucat cu Steaua au fost dezavantajate. Chiar e o coincidenţă? Nu prea cred.
Steaua nu merită să fie pe primul loc, pentru că nu trebuia să câştige“.

Bogdan Vătăjelu: „A fost un meci destul de echilibrat. Nu ştiu acum dacă deciziile arbitrului au fost decisive, dar e clar că am pierdut pe mâna noastră. Aşa se întâmplă când nu facem ceea ce trebuie. M-am certat cu domnul Radu Petrescu în timpul meciului, m-a ignorat total. Nu am revăzut încă fazele şi nu ştiu ce să zic, dar în mare măsură din cauza noastră am pierdut acest meci. Repet: aşa se întâmplă când nu facem ce ne cere antrenorul. El are nişte motive când ne cere ceva. Nu am discutat cu Acka, cred că e supărat, ca noi toţi. Problemele nu se discută la televizor, o să le discutăm între noi. Eu am mai zis că e prematur să vorbim despre titlu. Sincer eu nu cred că suntem pregătiţi şi îmi asum ce spun. Dacă eram mai atenţi în alte meciuri, unde am condus şi am pierdut sau am fost egalaţi spre final poate că acum eram la egalitate sau chiar mai sus decât Steaua. O să tratăm serios toate meciurile care vor veni, nu o să ne apărăm şi vom vedea ce va fi. Mă bucur că am marcat, dar degeaba dacă nu am adus victoria. Îl trec doar la palmares“.