Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, începută ieri, a adus la start 14 candidaţi. Să-i enumerăm: Victor Ponta (Alianţa PSD-UNPR-PC), Klaus Iohannis (Alianţa Creştin Liberală), Elena Udrea (Partidul Mişcarea Populară), Kelemen Hunor (UDMR), Dan Diaconescu (Partidul Poporului-Dan Diaconescu), Constantin Rotaru (Partidul Alianţa Socialistă), Corneliu Vadim Tudor (PRM), William Brânză (Partidul Ecologist Român), Mirel Mircea Amariţei (Prodemo), Szilaghyi Zsolt (Partidul Popular Maghiar din Transilvania). Alţi patru candidaţi au statut de independenţi: Teodor Meleşcanu, Călin Popescu Tăriceanu, Monica Macovei şi Gheorghe Funar. Aparent, startul s-a dovedit molcom, lipsit de nerv, chiar de tonus, dar este vorba totuşi de 30 de zile de competiţie electorală. Cu mitinguri, adunări populare, marşuri, apariţii în mass-media, afişaj electoral, bannere şi tot ce ţine de o cât mai bună cunoaştere, în spaţiul public, a celor care se vor afla pe buletinele de vot la 2 noiembrie a.c., când este programat primul tur de scrutin, cel de-al doilea fiind stabilit două săptămâni mai târziu, adică pe 16 noiembrie. La o privire atentă a candidaţilor se pot observa câteva bizarerii. De pildă, maghiarii avansează doi candidaţi, unul prin UDMR, altul prin Partidul Popular Maghiar din Transilvania. Acelaşi lucru îl face şi Partidul România Mare, care nu mai ştie de cine este condus, dar, pentru a nu mai pierde vremea cu asemenea enigme, Corneliu Vadim Tudor îşi dispută electoratul încă fidel, altădată mai consistent, cu Gheorghe Funar, ex-locotenentul său. În fine, „dreapta”, deloc unită, cum s-a tot clamat, este reprezentată de Klaus Iohannis, Elena Udrea, probabil şi William Brânză. Pe un aliniament civic cu virtuţi morale se desfăşoară Monica Macovei, europarlamentar PDL, acum candidat independent şi demisionar din partidul portocaliu. La rândul lor, Călin Popescu Tăriceanu şi Teodor Meleşcanu, până nu de mult camarazi în PNL, se adresează unui electorat liberal de sorginte, dar indecis. Departe de vârful de formă de acum doi ani, împovărat şi de o condamnare nedefinitivă, Dan Diaconescu îşi respectă promisiunea de a candida, în vreme ce Mirel Mircea Amariţei (Prodemo) şi chiar Constantin Rotaru (Alianţa socialistă) doresc pesemne să fie mai bine cunoscuţi şi să sugereze ideea de nediscriminare. O curiozitate pentru sociologi în primul rând o poate reprezenta şi candidatura Elenei Udrea, plecată din start cu o zestre redusă (sub 10% încredere), dar înveşmântată ca o şantieristă veritabilă. Deşi nu prea mai avem şantiere. Până unde poate creşte rămâne de văzut. Teoretic, urmăriţi cu mare atenţie rămân Victor Ponta şi Klaus Iohannis, deşi social-democratul are culoar bun, avans notabil şi solidă susţinere electorală, prin structurile de partid, în majoritatea zonelor ţării. Neamţul speră să-l taloneze pe social-democrat, pentru ca sprintul final din turul doi să decidă câştigătorul. Dacă îi va simţi respiraţia din sondaje lui Călin Popescu Tăriceanu rămâne de văzut. Aceasta ar fi fotografia „de grup” în ziua startului, dar urmează filmul campaniei electorale şi vicepreşedintele PDL, Ioan Oltean, preciza că Alianţa Creştin Liberală a depus deja plângeri la birourile electorale judeţene, pe motivul că „PSD a furat startul”. Numai că Victor Ponta, fiindcă el este candidatul Alianţei PSD-UNPR-PC, s-a aflat joi la Kiev, în Ucraina. Mai suntem încredinţaţi de acelaşi Ioan Oltean că „va fi o campanie dură”. Coatele în gură încă n-au început, dar cu siguranţă vom avea mai mult decât aşa ceva. Mai exact, vom avea de toate.
