Eugen Marinescu şi trecătoarele concedii medicale

De mai bine de zece ani, Eugen Marinescu, directorul Direcţiei Verificarea Legalităţii Actelor, Informare şi Relaţii Publice din Prefectura Dolj, se descurcă avantajos sieşi, fiind mereu pe lungimea de undă a vremelnicilor reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu. Pe care ba i-a descântat, cu talent de-a dreptul, ba le-a evitat căutătura, încât mereu aceştia au plecat, iar el a rămas, în pofida prostiilor şi prostioarelor cu duiumul, comise. Se părea că redesemnarea actualului prefect de Dolj, Nicolae Giugea, e un capăt de drum pentru Eugen Marinescu în funcţia deţinută. Toată presa locală a consemnat declaraţia „de despărţire”, întemeiată şi pe ceea ce mai transpirase, dincolo de zidurile Palatului Administrativ, şi, bănuim, şi pe ceea ce ştia actualul prefect. Eugen Marinescu a intrat în concediu medical sine die, iar după revenire, care n-a mai interesat pe nimeni, şi-a reluat, încet-încet, toate competenţele ameninţate, din fişa postului deţinut. Focul de paie s-a stins repede şi toată idiosincrasia noului prefect s-a dizolvat în uitare. S-a mai estompat şi din avântul revoluţionar, deloc dezinteresat, al lui Eugen Marinescu, privind destructurarea SCDA Şimnic, după ce a luat cunoştinţă de deznodământul a peste 200 de acţiuni prin instanţele de judecată din întreaga ţară, fapt fără precedent, unde s-a ajuns prin strămutarea cauzelor, cu cheltuielile de rigoare, inclusiv din partea Prefecturii Dolj. A aflat, într-un târziu, şi „şeful juriştilor” din Prefectura Dolj că în calitatea avută la nivelul Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, potrivit legislaţiei în vigoare, putea doar să constate, prin hotărârile de validare, emise în cascadă, trecerea unor suprafeţe supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat şi nicidecum să dispună preluarea terenurilor proprietate publică, în vederea restituirii acestora şi unei clientele apropiate. Ceea ce, cu obstinaţie, dubioasă pentru unii, i se tot spusese. Mai clar, dispoziţiile Legii nr. 213/1998 nu puteau fi suspendate, cum i s-a tot spus prin cotidianul nostru, aceasta fiind o lege şi nu un act administrativ, iar suspendarea nu putea fi extinsă şi asupra legilor emise de Parlament. Să participi la emiterea „unei spinări” de hotărâri ale Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, toate anulate în instanţele de judecată, punând pe drumuri oameni îndreptăţiţi, dar şi samsari, fără a socoti cheltuielile de judecată şi onorariile pentru avocaţi, şi să fii bine dispus, cu poftă de baricadă, este nu atât o probă de cinism fără margini, ci cu totul altceva. „Povestea Bechet”, încă neterminată, imposibilă fără aportul său, nu o mai punem la socoteală. Aici nu e vorba de resentimente, discreditare, ca gimnastică, să-i spunem cotidiană, ci de cu totul altceva. De un semnal. Acela că următorul concediu medical al lui Eugen Marinescu va surveni abia la schimbarea puterii. Dacă aceasta se va mai produce. Până atunci, obedient, adumbrit intelectualmente, veleitar şi uleios ca o delaţiune, nu va ieşi din cuvântul şefului ierarhic. Adică al prefectului judeţului. Relativ bine poziţionat politic.