Miercuri, fostul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, a criticat, pe TF1 şi Europe 1, circumstanţele inculpării şi reţinerii sale, dar şi procedura ascultărilor care l-au vizat. A denunţat „o instrumentare politică” din partea Justiţiei, trecând la o viteză superioară. După ce în luna martie a.c., publicase o scrisoare acidă, de data aceasta s-a postat în victimă exclusivă a Justiţiei, considerată ca fiind teleghidată de „politicieni”, Francois Hollande având calitatea de mare ordonator. Nemaifiind protejat de imunitare prezidenţială, Nicolas Sarkozy este acum un justiţiabil de rând. Eventualitatea că ar prelua din toamnă conducerea UMP, o funcţie de responsabilitate politică, nu are nici o relevanţă politică. Ca şi apărătorii săi, Nicolas Sarkozy a pus în discuţie imparţialitatea judecătoarei de instrucţie, Claire Thepaut, care face parte din Sindicatul Magistraţilor (SM), clasa de stânga. Numai că Claire Thepaut a lucrat în tandem cu Patricia Simon, luând împreună toate deciziile. La toate atacurile lui Nicolas Sarkozy, Francois Hollande a răspuns doar că „este o problemă care priveşte Justiţia”. Acuzaţiile lui Nicolas Sarkozy sunt întoarse pe toate feţele în presa franceză. Fostul preşedinte face obiectul unei cercetări judiciare, sub acuzaţia de corupţie, din data de 13 aprilie 2013, declanşată de judecătorii Serge Ternaire şi Rene Grouman, privind eventualitatea finanţării libiene a campaniei sale din 2007. În acest context, ei doi magistraţi au dispus ascultarea telefonică, descoperind existenţa unei linii secundare pe numele de Paul Bismuth. În discuţie a intrat însă „conversaţia între un avocat şi clientul său care generează multe comentarii”. Referirea la apartenenţa sindicală a judecătorilor de instrucţie, în principiu, nu trebuie divulgată. În Franţa, apartenenţa la un sindicat este un drept constituţional de care beneficiază în egală măsură şi magistrații. În nici o ţară a lumii, un judecător în funcţie nu este judecat după opţiunea sa politică. Invocând existenţa „unui cabinet negru” la Elysee, Nicolas Sarkozy a primit imediat replici argumentate, în sensul că verificarea frecvenţei vizitelor protagoniştilor din „afacerea Tapie” la Elysee, a fost inventariată după consemnările jandarmilor de la Palat, registre care nu au fost niciodată distruse. Judecătorii au obţinut toate informaţiile dorite, fără a avea nevoie de alte surse. În fine, ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, în referirea la ascultările telefonice, a intrat în colimatorul lui Nicolas Sarkozy, numai că, şi dacă ar fi fost informată, nu putea enunţa vreun punct de vedere, fiind obligată la confidenţialitate. Pentru actualul premier, Manuel Valls, faptele sunt grave şi sunt exclusiv de competenţa Justiţiei. Polemica este însă aprinsă şi, „încolţit”, Nicolas Sarkozy se apară, fiind pasibil de mai mulţi ani de închisoare, încadrarea juridică rămânând o treabă a Justiţiei. Presa franceză, prin săptămânalul „L’Express”, menţionează că Nicolas Sarkozy, interogat de trei poliţişti, inclusiv de şeful Oficiului Central de Luptă contra Corupţiei şi Infracţiunilor Financiare şi Fiscale, Christine Dufau, a contestat punct cu punct acuzaţiile aduse şi nici nu a semnat procesul-verbal întocmit.
