Cel mai frumos arbust decorativ al urbei, în acest anotimp al primăverii, ce pregetă să se instaleze autoritar, nu poate fi decât magnolia ce şi-a deschis temerar bobocii de floare policromă, în care şoptesc misterele descătuşării, răvăşind peisajul zonelor verzi, evadate din îndelungata hibernare. Magnolia este floarea care o ia înaintea frunzei, înfruntând veninul subţire al vântului insidios şi ploile sâcâitoare, deloc calde. Frumoase ca zâmbetele adolescenţilor, florile de magnolie dau sentimentul curajului tonic, la hotarul primăverii. Melancolia îşi caută trup, chiar dacă mai scârţâie a vreme rea. Oricum, curajul magnoliei, imitat de zarzări şi corcoduşi, este semnul neîndoielnic al unui alt anotimp. Cu urechea plecată, poţi auzi cum mugurii albi şi sângerii pleznesc, iar firele de iarbă se pregătesc de primele şoapte. Bântuiţi de gânduri nedefinite, dar şi de multe incertitudini, să mai privim şi spectacolul naturii. Peste numai o zi, intrăm în săptămâna Patimilor. (M. C)
