(Un număr al unei prestigioase publicaţii consacrat României)
Ne-a parvenit numărul 16 al prestigioasei publicaţii care apare de peste două decenii sub egida Departamentului de limbi neolatine al Universităţii Federale din Rio do Janeiro, în îngrijirea universitarilor Marcelo Jacques de Moraes, consacrat în întregime literaturii române. În aproape 300 pagini, dense în abordări istorico-literare, cu studii aplicate şi contribuţii eseistice aparţinând cvasi în totalitate unor literaţi români, cititorul brazilian are, la dispoziţie, aproape sigur pentru întâia oară, o veritabilă panoramă a literaturii noastre, în varii ipostaze ale evoluţiei sale. Firesc, atenţia e concentrată preponderent pe creaţia modernă şi contemporană (de la Bacovia la Ion Barbu, de la Blaga la Paul Celan, la Marin Sorescu şi la Dinu Flământ), nelipsind nici contribuţii privind folclorul sau ipostaze ale artei.
Spectrul colaboratorilor este deosebit de întins: Nicolae Manolescu (despre „Memoria lumii comuniste”), Andrei Terian (despre „Feţe de modernitate în literatura română”), Rodica Grigore (un studiu consacrat interferenţei dintre tradiţie şi modernitate în opera lui Lucian Blaga), Victor Olaru (despre două traduceri în engleză ale baladei „Mioriţa”) ori Virginia Popovici (care scrie despre relaţia dintre ştiinţă şi poezie în opera lui Ion Barbu).
Sunt prezenţi literaţi craioveni, George Popescu (cu un amplu eseu despre poezia lui Marin Sorescu), Mihai Ene (cu un studiu despre arta de decompoziţie la Bacovia prin raportarea acestuia la decadenţa europeană), dar şi captivante pagini de desene ale lui Viorel Pîrligras, însoţite de o prezentare a autorului semnată de George Popescu.
Se cuvine menţionat, cu o veche şi actuală recunoştinţă, faptul că întreaga operaţie – unică, din câte ne dăm seama în cultura sud-americană de ieri şi de azi – este fructul medierii generoase a strălucitului cărturar brazilian, membru al Academiei de Litere din Ţara Amazoanelor, Marco Lucchesi, un constant prieten al culturii noastre şi al Craiovei, căreia i-a fost oaspete, de-a lungul ultimilor ani, în mai multe prilejuri.
Lui Marco Lucchesi, cultura românească – şi limba sa pe care şi-a însuşit-o în aceşti ultimi ani adăugând-o celor circa 20 în care gândeşte şi scrie şi din care traduce – îi rămâne în continuare datoare, nu numai pentru stăruinţa empatică cu care o slujeşte, ci şi pentru legăturile sale strânse şi solide cu Craiova şi cu spaţiul spiritual al acesteia, pe care nu pregetă s-o asume printre cetăţile sale de suflet.
Comments are closed.