Polonia şi România în prima linie a ajutorului umanitar!

0
464

Nici România, ca să nu mai vorbim de Polonia, care s-a văzut cu cele 36 miliarde euro, fonduri de recuperare de pe urma pandemiei deja îngheţate, din cauza încălcării „drepturilor şi valorilor democratice”, nu aveau la Bruxelles şi Strasbourg, până de dată recentă, un statut privilegiat. Dimpotrivă. Tenorii, în Parlamentul European, erau alţii. Aşa numitul „mecanism de condiţionalitate”, instituit pentru „subminarea” standardelor democratice, a pus Varşovia într-o postură exasperată. Povestea este cunoscută şi a început pe 16 decembrie 2020, când Parlamentul şi Consiliul adoptau un regulament care instituia un regim rigid de condiţionalitate pentru protejarea bugetului Uniunii, în caz de încălcare a principiilor statului de dept de un stat membru. Ungaria şi Polonia, puse sub lupă, au introdus fiecare câte o acţiune la CJUE, solicitând anularea regulamentului discutabil. Fireşte, nu e momentul unei retrospective, când războiul din Ucraina face nenorocirile de care avem cunoştinţă. Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi (HCR) al Naţiunilor Unite recenzează exact 1.209.976 refugiaţi pe site-ul internet. Ţară cu 37 milioane locuitori, în teritoriile controlate de Kiev, care nu includ  Crimeea şi nici zonele controlate de separatiştii pro-ruşi din Donbas, Ucraina poate înregistra până la 4 milioane de refugiaţi, potrivit purtătorului de cuvânt HCR, Shabia Mautoa, pentru a scăpa de război, în principal femei şi copii, pentru că bărbaţii, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 60 de ani nu au dreptul să plece, chemaţi fiind sub drapel, să-şi apere ţara. În prima linie a ţărilor care primesc refugiaţi, Polonia, România, Republica Moldova, Slovacia. Pentru moment este imposibil de cunoscut, cu precizie, numărul lor, estimat a creşte, pe măsură ce situaţia se agravează. Şedinţa comună, de guvern polono-român, de la Varşovia, de joi, în contextul regional tensionat, fundamentată pe parteneriatul strategic instituit în octombrie 2009 şi reînnoit în martie 2015, discuţiile tete-a-tete între premierii celor două ţări, Mateusz Morawiecki şi Nicolae Ciucă, a prilejuit nu doar un schimb de păreri, cât o agendă comună, cuprinzând între altele acordarea susţinerii de care au nevoie refugiaţii. Şi curg lacrimile în vămile de la graniţele cu Ucraina. Pentru aceste ţări, aflate acum în prima linie a susţinerii poporului ucrainian, n-am văzut vreo compătimire nici din partea comisarului european Vera Jukova, vicepreşedinte a Comisiei Europene, nici a Ursulei von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, deplasată la Bucureşti. Presa europeană consemnează cum Polonia şi România îi primesc cu deschidere pe refugiaţi, probând o solidaritate copleşitoare. Fireşte, astfel de gesturi umanitare nu pot fi condiţionate, şi nici îndelung comentate. Ele atestă însă, în cel mai înalt grad cu putinţă, vocaţia veritabil democratică de state membre UE, care înţeleg ceea ce trebuie înţeles. Philippe Cori, director general UNICEF pentru Europa şi Asia Centrală menţionează cifra de 7,5 milioane copii traumatizaţi. Guvernul de la Kiev este încurajat de rezistenţa ucrainienilor. Volodimir Zelenski consideră o negociere posibilă doar la sfârşitul invaziei şi retragerii trupelor ruseşti. Care nu se ştie când se va produce. Doar o încetare a focului ar putea oferi condiţii minimale pentru antamare negocierilor de fond. Numai că forţele militare ruse avansează în tot sudul Ucrainei, şi după ce miercuri oraşul Herson (300.000 locuitori) a căzut, este posibilă joncţiunea cu forţele venite din republicile separatiste ale Donbasului din est, încercuind portul strategic Mariopol. Pentru Moscova frontul de sud are o importanţă strategică covârşitoare. Înţelegând mai bine decât alţii complexitatea situaţiei, premierul Nicolae Ciucă, prezent la Varşovia, a stabilit cu omologul său polonez, noi punţi de legătură şi de încredere reciprocă. Reamintim dacă mai e cazul, faptul că Nicolae Ciucă este senator de Dolj.