Liderul grupului Renew Europe, din Parlamentul European, Dacian Cioloş, a salutat ieşirea delegaţiei Fidesz, din grupul Popularilor Europeni, considerând că „populismul toxic practicat de Orban nu mai avea cum să fie susţinut, fiindcă încrederea în UE ar fi avut de suferit”. De ani buni, Viktor Orban şi Fidesz îi acuză pe conservatorii europeni că ar fi trădat idealul Europei creştine. Pe pagina sa de Fecebook, Dacian Cioloş a scris că „semnalul de astăzi arată că pro-europenii nu mai trebuie să tolereze mici autocraţi care işi conduce cetăţenii în afara UE. Acest semnal ar fi fost dat şi de români în nenumărate rânduri de alegeri, când au arătat că viitorul este într-o UE puternică cu reguli clare, respectate în egală măsură de toată lumea”. Dacian Cioloş se închipuie un teoretician al mai noilor exigenţe ale popularilor europeni şi discret pledează pentru ceea ce altă dată s-a numit „suveranitatea limitată”, un concept defunct lansate de fostul lider sovietic Leonid Brejnev. Cu care omul forte de la Budapesta, Viktor Orban nu este de acord. Încă din 2019 relaţia Fidesz, şi implicit a Ungariei, cu PPE se deteriorase, pe motiv că „Budapesta încălca grav valorile fundamentale”. La o evaluare subiectivă ca orice evaluare, Budapesta apare ca „neascultătoare”, la ceea ce i se recomandă de la Bruxelles şi Strasbourg, taxată fiind –exagerat- ca anti-democratică. Războiul dezlănţuit împotriva lui George Soroş, forţarea mutării Universităţii Central-Europene la Viena, după 25 de ani, au acutizat relaţiile de care vorbeam. Cu toate acestea, ca fapt deloc divers, Germania rămâne primul investitor străin în Ungaria: Volkswagen, Audi, Opel, Mercedes, BMW şi-au deschis fabrici. Companiile germane Bosh, Simens şi Braun investesc miliarde, alături de o puzderie de firme germane în industria orizontală. Anti-europeanul Viktor Orban, „Orban cel Rău”, poreclit de Junker „Dictatorul” a atras în 2020 investiţii străine de 4,6 miliarde euro, în timp ce „Orban cel Bun”, ajutat de aliatul său Dacian Cioloş, liderul Renew Europe, a primit 1,94 miliarde euro, adică de două ori şi ceva mai puţin la o ţară ceva mai mare. În ziarul „Magyar Nemzet” apropiat guvernului, în septembrie anul trecut, în locul discursului rostit an de an, la Universitatea de vară, la Băile Tuşnad, Viktor Orban transmitea un refuz clar Occidentului liberal. „Concepţiile de viaţă diferite divizează UE şi în ceea ce priveşte politica economică. Ungaria vrea să se concentreze pe competitivitate, împreună cu ţările aliate din regiune. Majoritatea de la Bruxelles împiedică acest curs urmărind printre altele, până la absurd obiective climatice şi o societate multiculturală (…). Scopul educaţiei noastre este să creem condiţiile necesare pentru ca urmaşii noştri să devină patrioţi şi să transmită mai departe valorile noastre tradiţionale”. În acelaşi eseu, Viktor Orban mai afirma că instituţiile europene s-ar afla în slujba lui George Soroş şi a oamenilor săi şi nu a cetăţenilor europeni. Miliardarul american ar lucra împreună cu elita de la Bruxelles, cu presa internaţională, cu ONG-urile camuflate în organizaţii civice la distrugerea statelor naţionale şi guvernelor creştin-conservatoare. Paradoxal, în pofida apropierii de Moscova şi Beijing, relaţiile dintre Washington şi Budapesta sunt mai bune ca niciodată. Ungurii cei iliberali, care nu respectă statul de drept, nu mai au nevoie de vize şi intră în SUA când găsesc de cuviinţă. Nu este exclus însă ca declaraţiile belicoase ale lui Viktor Orban la adresa Bruxelles-ului şi a Vestului să se întoarcă împotriva lui, deşi la împlinirea a 30 de ani de la înfiinţarea grupului de la Vişegrad, s-a vorbit de coeziunea acestui grup. Comparaţia României cu Ungaria ne este defavorabilă. Ungaria a obţinut mai multe beneficii şi mai mult respect, atrage atenţia şi Doru Buşcu, în eseul său „America ungarului cenuşiu”, prin suveranismul ei naţionalist şi iliberal, decât România cu conformismul ei slugarnic lipsit de orice pâlpâiere de inteligenţă şi patriotism. Textul postat de Dacian Cioloş pe pagina sa de Facebook, fad şi mai degrabă propagandistic, pare unul de serviciu, şi nicidecum unul elaborat îndelung, cumpănit şi articulat. O plecare este întotdeauna o înfrângere. Cel mai numeros grup din hemiciclu pierde 12 aleşi din cei 187. Se speculează şi plecarea a 4 deputaţi sloveni, aparţinând formaţiunii politice condusă de premierul Janey Jansa. Şi apoi nu se ştie ce se va întâmpla cu cei 2 europarlamentari ai UDMR (Iuliu Winker şi Lorant Vincze), care ar putea perturba lucrurile în coaliţia de guvernare. Cazul Orban a creat divergenţe între nordici susţinuţi de Benelux şi europarlamentarii germani, şi poate fi considerat un seism fiindcă ultima dată când un partid a părăsit PPE a fost în 2009, cu conservatorii lui David Cameron, care au creat grupul ECR. Deocamdată nu se prefigurează un “Hunxit”.
