Corupţia costă Europa 120 miliarde euro

0
94

Corupţia – abuzul de putere în folos personal – costă circa 120 miliarde euro pe an cele 28 de ţări membre ale Uniunii Europene. Nici una din acestea nu este cruţată, chiar dacă situaţia lor variază mult de la un caz la altul. Aceasta este una din concluziile raportului, primul de acest fel, prezentat ieri, 3 februarie, de Comisia Europeană. Iniţiativa a fost lansată în iunie 2011, când criza financiară era în plină desfăşurare şi punea presiuni asupra guvernelor şi cetăţenilor. Or, corupţia „subminează încrederea în instituţiile democratice şi statul de drept, dăunează economiei şi privează guvernele de veniturile fiscale de care au nevoie”, explică Cecilia Malmstrom, comisarul european pentru Afaceri Interne. Serviciile sale au examinat situaţia în fiecare ţară membră a UE. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), ONU (care se bazează pe o convenţie multilaterală anticorupţie Uncac) şi grupul competent al Consiliului Europei (Grupul de state împotriva corupţiei, Greco), cu toate acestea salută progresele realizate începând cu 2007, odată cu reforma legislativă importantă, inclusiv legislaţia anticorupţie, care conţine dispoziţii penale şi crearea de şapte noi infracţiuni. În Franţa de pildă, în 2012 raportul „pentru reînnoire democratică”, al comisiei prezidate de Lionel Jospin, a recomandat o serie de măsuri, inclusiv limitarea cumulului de mandate, limitarea imunităţii prezidenţiale şi consolidarea normelor privind finanţarea partidelor, dar guvernul a suspendat discuţiile pe acest proiect, în timp ce instituţiile internaţionale recomandau măsuri suplimentare. Pe baza rapoartelor SCPC (Serviciul Central de Prevenţie a Corupţiei), la Bruxelles s-a apreciat că, de mai multă vreme, cumulul de mandate este „unul dintre factorii propice dezvoltării corupţiei”, într-o ţară în care 7 din 10 parlamentari ocupă cel puţin încă o funcţie.

Cât priveşte România, raportul prezentat ieri de Comisia Europeană susţine că mica corupţie şi corupţia politică rămân o problemă semnificativă, chiar dacă s-au înregistrate unele rezultate pozitive în ceea ce priveşte cazurile de corupţie la nivel înalt. Documentul remarcă şi faptul că voinţa politică de a aborda corupţia şi de a promova standarde înalte de integritate a fost „inconsistentă”.