Ştirea primei zile a anului 2022 a fost „detronarea” Antenei 1, de pe primul loc în audienţele de Revelion, show-ul preparat de Dan Negru fiind devansat, în premieră se spune, după 20 de ani, de „Protevelion”, emisiune prezentată de Pavel Bartoş şi Raluka. Stăruind puţin asupra raitingului, Dan Negru a pierdut cam la mustaţă, cum se spune, fiind defavorizat şi de faptul că „Revelionul starurilor” a început cu două ore mai târziu decât „Protevelionul”. O explicaţie plauzibilă. Considerat aproape unanim o competenţă în materie, cu un simţ artistic aparte, supleţe regizorală, Dan Negru a scris pe pagina sa de socializare că „e ultimul an în care mai prezintă show-ul cu măşti(…), ideea de vedete mascate, ghicite de public, fiind o invenţie a TVR din anii 70-80”. De regulă, Dan Negru reuşea să impresioneze audienţa prin surprizele oferite, ori ceea ce s-a vrut punctul de rezistenţă al programului său nu avea cum să genereze acelaşi maxim interes, ca în anii precedenţi. Încât, aproape firesc, Gheorghe Zamfir, invitat, a fost vârful de audienţă al nopţii. Fireşte, Revelionul aşa cum cu onestitate recunoştea Dan Negru nu măsoară înfrângerile sau victoriile de audienţă tv. Mai mult, popularul prezentator spune că propusese unor colegi de la alte televiziuni… o utopie unică în lume: un Revelion comun dincolo de orgolii, bani, audienţă. „Niciodată în istoria tv, nu au existat premii de 10.000 de euro pentru telespectatori şi PRO TV merită felicitat că a găsit resursele financiare”. Acum să ne înţelegem: o reuşită emisiune, cu rezonabilă audienţă, la categorii de vârste diferite, grade deloc identice de cultură, e o provocare teribilă. Care presupune şi un buget consistent. De la care pleacă şi anvergura invitaţilor. Modest a fost şi programul TVR, cu un nou producător general, fiindcă nepriceperea e la putere. Unii dintre noi, cu nostalgii fireşti după emisiunile de divertisment, rezultatul gândiri regizorale ale lui Alexandru Bocăneţ, cu Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Jean Constantin, Amza Pellea, Puiu Călinescu, în scheciuri nemuritoare, după Stela Popescu, Anda Călugăreanu, Ştefan Bănică, Benone Sinulescu, Irina Loghin sau clasa stilistică a unor doamne ca Margareta Pâslaru, Doina Badea, Corina Chiriac, pot accepta că reuşita era rezultatul harului, în pofida sistemului politic şi nicidecum datorită lui. Unii dintre actori erau dispuşi să-şi rişte libertatea pentru a sugera că trăim vremuri anacronice, ba fără curent electric, ba fără căldură suficientă, ba fără aprovizionare, dar cu farmecul unic al participării la edificarea unei societăţi noi. N-am înţeles nimic din programul de Revelion, de la televiziune, deşi mai toate canalele, ispitite de audienţă, s-au străduit să aducă în platou şi vedete ale muzicii, cam puţine şi ofilite, şi ale umorului, şi mai puţine. Semn că s-a scumpit şi umorul. Romică Ţociu şi Cornel Palade rămân încă “în top”, adică buni. N-a fost la înălţime nici măcar maneaua atât de controversată. Nu vom spune Doamne fereşte, ieri lumină, azi întuneric, dar nici că ne prisosesc talentele. Şi aici putem avea o discuţie. Până şi muzica populară, în afara competenţelor mele, n-a scos în ultima vreme noi interpreţi de talent, încât până şi Niculina Stoican, de la Ansamblul „Maria Tănase” din Craiova, altminteri o voce consacrată şi plăcută a cântecului popular oltenesc, a interpretat în direct o piesă… grecească. Se schimbă gusturile. Şi mai sunt în discuţie şi alte… mărunţişuri. Prima zi a anului a fost însă salvată de tradiţionalul concert de Anul Nou al Filarmonicii din Viena –televizat în 90 de ţări- cu un dirijor vedetă, Daniel Barenboin (79 ani), în faţa a 1000 de spectatori, care au avut şansa să rămână selectaţi, din cauza restricţiilor sanitare, pentru acest grandios moment artistic al anului. A fost un concert, cum să-i spunem altfel, grandios, la înălţimea aşteptărilor.
