Noua marionetă de pe banca Stelei ţine cu dinţii de sforile în care jonglează cu el Gigi Becali şi de termenul de garanţie oferit verbal de stăpânul său. De la adăpostul job-ului part-time, „Iliesta” plânge şi muşcă, nesuportând presiunea la care este supus şi neştiind să-şi acopere greşelile. Mai întâi a cerut protecţia şefului Gigi când Meme Stoica l-a desfiinţat, iar apoi l-a înjurat în stil golănesc pe Grigoraş, antrenorul propus de mass-media pentru a-i urma la Steaua. Tehnicianul de la Pandurii precizase însă că nu a luat în calcul un asemenea transfer, sau cel puţin nu în orice condiţii. Grigoraş pare opusul lui Ilie Stan. Demonstrându-şi abilităţile de tehnician la Oţelul, Farul, Poli Iaşi şi acum la Pandurii, atât prin rezultate, dar mai ales prin impregnarea unui joc spectaculos acestor echipe, „Grig” nu negociază ca un bişniţar în faţa unei oportunităţi. Având respect de sine şi faţă de meseria sa, Grigoraş este circumspect când vine vorba de trecerea într-un mediu netolerat de antrenori precum Piţurcă şi Olăroiu. Nu se autopropune, ba chiar cântăreşte de câteva ori o variantă pe cât de atractivă, pe atât de riscantă. Preferă să rămână în categoria tehnicienilor apreciaţi la echipe mici, decât să-şi treacă în CV un nume sonor, dar unde nu şi-ar putea pune în practică filosofia. Dacă în România se mai pune preţ încă pe muncă, talent şi inspiraţie, pentru Grigoraş se va găsi mereu un loc de muncă necontaminat de interferenţa patronilor-antrenori. Având în CV retrogradări cu Gloria Buzău şi Victoria Brăneşti şi două jocuri jumate la Mioveni, Stan a încercat să-l condimenteze cu un mandat la palat pe care şi-l doreşte cât mai prelungit. Becali i-a spulberat din start bruma de autoritate iniţială, impunându-i pe fraţii Costea în echipă, după ce aceştia l-au sfidat public pe proaspătul antrenor. Stan îşi arogă un stil profesionist pe care nu se pliază deloc, incompatibilitate deconspirată până şi de discursul bont de la conferinţele de presă în care îngaimă nişte clişee neasimilate corect. El a precizat că nu-şi împărtăşeşte „ideile tactice”, însă după meciul de la Gelsenkirchen a făcut o declaraţie care-i completează imaginea de prost fudul: „La cum am pregătit jocul, nu credeam că o să pierdem”. Vasăzică, ori nu s-a făcut înţeles defel de jucători, ceea ce este foarte grav pentru un antrenor, ori a picat cu brio examenul tactic într-un meci în care după 20 de minute adversarul avea 12 cornere şi echipa proprie nu trecuse centrul terenului. „Iliesta” îşi dovedise priceperea încă de la Haifa, unde gazdele i-au ciuruit strategia infailibilă cu vreo 5 „boabe” şi alte nenumărate ocazii care-l puteau trimite direct în „hall of shame”. Parcă pentru prima dată „aroganţele” lui Becali la adresa marionetei de serviciu par îndreptăţite, realiste. „Iliesta” le va înghiţi însă fără jenă, poate chiar va strecura un „mulţumesc” pentru ele. Poate va mai câştiga câteva săptămâni în plus agăţat în sforile lui Becali. Că aşa i-a promis şefu’, nu?
