Pe 1 octombrie, a intrat în vigoare noul Cod Civil, care îl înlocuieşte pe cel adoptat în 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Codul aduce schimbări importante, care vor afecta radical viaţa tuturor românilor. De ce a fost modificat acest Cod istoric tocmai acum şi ce schimbări i-au fost aduse, am stat de vorbă cu avocatul Bianca Predescu, profesor universitar la Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din Craiova.
Se impunea să avem acum un nou Cod Civil?
BP: Cu certitudine, un nou Cod Civil nu trebuia să intre în vigoare acum, în condiţii de criză ale societăţii, când trebuie găsite soluţii de normalizare şi de asigurare a unui minim de certitudine pentru viitor şi nicidecum de amplificare a insecurităţii în viaţa de zi cu zi. În afară de faptul că, adoptând un nou Cod Civil, ne comportăm ca şi cum, până acum, nu am fi avut unul.
Era depăşit vechiul Cod?
BP: Din păcate, vechiul Cod Civil a fost cea mai bună legislaţie pe care România a avut-o pentru secolul XX şi datorită căreia a putut face faţă în viaţa socială opresiunilor fostului regim politic comunist, dând o stabilitate relaţiilor de zi cu zi ale oamenilor. Iar acum ne vedem la un început de drum total nejustificat.
De ce spuneţi că este un început de drum?
BP: Este trist că suntem prima ţară care vom experimenta o reglementare care nu a fost aplicată până acum de un alt stat. Şi este greu de înţeles de ce nu am putut aştepta să vedem ce rezultate produce în altă ţară şi apoi să ne asumăm noi această răspundere de a reglementa ceva cu totul nou în societatea românească. De fapt, marea majoritate a oamenilor a aşteptat ca acest cod să nu intre în vigoare şi numai aşa cred că se explică faptul că reglementările nu au fost explicate oamenilor, căci ar fi cu totul de neînchipuit ca cineva să fi urmărit chiar ca noua reglementare să ia prin suprindere milioane şi milioane de cetăţeni.
„Oamenii vor trebui să cheltuiască zilnic bani respingând oferte”
Care sunt schimbările importante care afectează viaţa românului?
BP: Sunt câteva reglementări care mi-au atras atenţia urmare a efectelor foarte mari pe care le pot produce şi chiar aş vrea să vă atenţionez în legătură cu ele. O primă situaţie este aceea a ofertelor cu termen, care, odată împlinit termenul, contractul se consideră valabil încheiat. Mai exact, dacă ai primit prin poştă sau pe adresa de email, pe numele tău, oferta de a cumpăra un bun sau un serviciu şi ţi se stabileşte un termen pentru a te gândi, dacă până la împlinirea acestui termen nu ai avut grijă să trimiţi în scris refuzul de a cumpăra acel bun sau serviciu, la împlinirea termenului, ofertantul consideră contractul valabil încheiat. A doua zi va veni la uşă şi-ţi va preda bunul. Evident, o să pretindă plata preţului pentru acel lucru.
Şi ce vor face oamenii simpli ?
BP: Vă daţi seama că oamenii vor trebui să cheltuiască zilnic bani respingând astfel de oferte, să refuze zilnic pe cele primite prin email, iar dacă ai fost neglijent şi nu ai făcut acel lucru sau ai fost în vacanţă şi nu te-ai uitat zilnic la căsuţa poştală, inclusiv cea electronică, când vii acasă, ai de plătit. Pe fond de criză, vă daţi seama că nu se oferă o papiotă cu aţă, ci lucruri de valoare mare, care se vând greu. Sau mai este o altă reglementare foarte importantă care îi afectează pe cetăţeni. De pildă, dacă părţile nu s-au înţeles asupra tuturor clauzelor contractului, judecătorul le poate completa printr-o acţiune în adaptare a contractului, aceasta fiind o altă mare noutate care face ca un contract să nu mai fie doar voinţa părţilor, ci să devină mare parte rodul aprecierii unui alt om – judecătorul. Acesta, după experienţa sa şi ajustând rezonabil faţă de ambele părţi clauzele contractului, le va da în final un act nou pe care, de fapt, nici una dintre ele nu l-a urmărit.
„Nu ştiu ce se va întâmpla când vor începe să se vândă scările de bloc şi lifturile”
Un punct vulnerabil se spune că ar fi faptul că aduce atingere reglementărilor în materia dreptului de proprietate. Dumneavoastră cum vedeţi lucrurile?
BP: Vă dau numai două exemple. Primul: cu votul a două treimi din co-indivizi pot fi cumpărate părţile comune dintr-un imobil cu mai multe apartamente. Conform Codului Civil în vigoare până la 30 septembrie 2011, aceste părţi comune erau în indiviziune forţată şi perpetuă, folosind astfel tuturor proprietarilor deopotrivă. Cu alte cuvinte, dacă dintr-un bloc cu 12 apartamente, opt dintre proprietari hotărăsc vânzarea acoperişului, chiar şi împotriva votului celui de la ultimul etaj, aceştia pot avea un etaj nou deasupra lor, căci proprietarul acoperişului poate să dispună de bun şi să facă o construcţie nouă, transformând acoperişul în mansardă. Nu ştiu ce se va întâmpla când vor începe să se vândă scările de la bloc şi lifturile. Probabil că proprietarul acestora va institui o taxă de folosinţă pe care o va percepe tuturor. Şi al doilea exemplu, care este şi mai clar. Cum dreptul de proprietate se dobândeşte numai în momentul intabulării în Cartea Funciară, dacă ai avut o proprietate chiar din secolul XIX, dar oricum de pe la 1920, cum au mulţi oameni în zona Olteniei, vei deveni proprietar pe propria casă, după noul Cod Civil, numai după mementul intabulării, ceea ce aduce o gravă atingere dreptului de proprietate. Unul dintre redactorii noului cod civil chiar spunea că a vrut ca acesta să fie „foarte de dreapta”, dar când a văzut cum arată reglementarea în materie de proprietate a observat că a obţinut un efect pe care nici vechiul regim comunist nu îl realizase şi crede că în următorii ani reglementarea va fi schimbată.
În aceste condiţii, ce au totuşi la bază aceste schimbări?
BP: Mă întreb şi eu de ce a trebuit să fie adoptată o lege proastă care să-i afecteze pe atâţia oameni în loc să o păstrăm pe cea existentă. Din păcate, noul Cod Civil care se aplică în toate raporturile de drept privat, inclusiv în cele comerciale şi bancare, se bazează doar pe nişte studii de drept european care nu au fost puse în aplicare până acum de nici un stat membru. Pe de altă parte, se vede foarte bine că el avantejează în mod clar marile corporaţii, oamenii cu putere materială şi financiară considerabilă, în detrimentul omului de rând.
Revenim la întrebarea de început. De ce a fost schimbat tocmai acum?
BP: În anii ’60-’70, în fostul regim politic, când imperiul de la est ne ceruse să modificăm Codul Civil, prin înţelepciunea şi puterea de convingere a unor mari jurişti, dintre care amintim pe profesorii Traian Ionaşcu şi Mihail Eliescu, statul român şi sistemul nostru de drept a rezistat refuzând argumentat să facă o astfel de modificare defavorabilă poporului nostru. Nu înţeleg de ce azi, în condiţii de libertate, nu putem rezista. Suntem mai puţin liberi? Eu cred că nu, dar ceea ce este evident a faptul că pe unii, puţini la număr, nu îi interesează situaţia celor mulţi.
Interviu realizat de LAURA MOŢÎRLICHE şi MARGA BULUGEAN
Nu am studii de drept. Considerand cele prezentate ca lipsite de logica am verificat (si consider ca, urmare a afirmatiilor false din art. am fost prejudiciata cu un timp pierdut inutil) in Codul Civil, TITLUL II,Izvoarele obligatiilor, CAPITOLUL I, Contractul cele sustinute in art. de dra. prof univ. (?!). Admitand ca pot fi in eroare, sustin ca art. dezinformeaza.
Art. 1.196. – (1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, si ajunge în termen la autorul ofertei. Dispozitiile art. 1.186 rămân aplicabile.
(2) Tăcerea sau inactiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părtilor, din practicile stabilite între acestea, din uzante sau din alte împrejurări.
Comments are closed.