O ceartă politică, deloc menită consolidării unităţii europene

0
664

Un mesaj, postat pe X, aparţinând Giorgiei Meloni, cu imagini provenite din Ceuta, anunţa că „Italia nu va sta cu mâinile încrucişate”. Meloni a declarat că este pregătită să recurgă la măsuri extraordinare „cum ar fi suspedarea spaţiului Schengen cu Spania”. Ministrul de Externe italian Antonio Tajani (Forza Italia) schiţase aceeaşi cale: „sunt în favoarea închiderii spaţiului Schengen cu Spania”. De ce a ales Roma o ceartă politică, în loc de o mână întinsă, are o explicaţie. De pildă, „Il fatto quotidiano” menţionează că guvernul Meloni este cel care a autorizat vânzarea de arme (pistoale şi puşti automate) către Maroc, mai mult decât oricare guvern din UE. Acest detaliu a fost dezvăluit de o publicaţie italiană şi bineînţeles dezvoltat. Madridul a convocat de urgenţă pe ambasadorul italian şi ministrul spaniol de Externe, Jose Manuel Albares, i-a comunicat că se aştepta la solidaritate europeană, nu demagogie partizană, din partea unei ţări prietene. În scurt timp o criză migratorie, la graniţa unei enclave spaniole, de pe teritoriul marocan, s-a transformat într-o ceartă aprinsă între două state membre ale UE, ceea ce este deja un semn de rău augur. Raţionamentul Romei este pripit. Antonio Tajani susţine în tweet-ul său că Madridul a acordat cetăţenie spaniolă, şi prin urmare europeană, la peste 50.000 de imigranţi fără acte. Ceea ce Madridul contestă, declarând că este fals. Spania nu a distribuit paşapoarte, a deschis o cale către regularizarea prin permisii de şedere temporară, în special pentru lucrătorii fără acte (vorbitori de spaniolă) deja stabiliţi în ţară. Naturalizarea prin rezidenţă necesită 10 ani, perioadă redusă la 2 ani pentru latino-americani, andorani, filipinezi. Italia nu are graniţă terestră cu Spania şi nici legături cu Ceuta. Mai mult, într-un tweet recent, ministrul spaniol Jose Manuel Albares a subliniat că toţi cei care au intrat în Ceuta s-au întors în Maroc şi nu au avut posibilitatea să călătorească în Spania continentală. Totul a fost o exagerare. Spania are relaţii bune cu Marocul şi Algeria, dar este –se presupune- criticată pentru poziţiile curajoase ale guvernului Sanchez privind recunoaşterea Palestinei. Scrisoarea, însuşită de Italia şi Danemarca, prin care se solicită urgent o întâlnire pentru a aborda criza de la Ceuta a fost semnată de 20 de ţări. De fapt era un atac la adresa Spaniei şi mai presus de toate la adresa principiilor democraţiei şi solidarităţii, două dintre valorile fundamentale pe care se presupune că le cultivă UE. O nouă fantomă bântuie Europa şi de data aceasta se numeşte imigraţie. Pe spatele ei: mişcarea tot mai vizibilă spre dreapta a continentului. Pedro Sanchez, care conduce un guvern social-democrat, aflat la conducerea unei ţări mari, s-a trezit izolat, deşi trebuia susţinut cel puţin de Mette Frederiksen, premierul danez liderul unui partid social-democrat. Italia nu are graniţe cu Spania şi nici cu Ceuta. Bruxelles-ul s-a implicat, fără a exprima solidaritatea cu Spania, cum a făcut-o preşedintele Comisiei Europene, portughezul Antonio Costa.