Mugur Isărescu, încă un mandat

Audierea în comisiile de specialitate ale Parlamentului, pentru obţinerea unui nou mandat de guvernator general al BNR, n-a fost decât o formalitate pentru cel aflat „în funcţie”, Mugur Isărescu. Faptul că, în cele din urmă, senatorii social-democraţi şi ALDE au pus „batista pe ţambal” după ce au luat „lumină” de la liderii lor, înseamnă că vorbele lui Aristotel, conform cărora fiecare om ajunge acolo unde meritele lui îl duc, au fost „înţelese”. Premierul Viorica Dăncilă anunţase în prealabil că PSD va susţine candidatura lui Mugur Isărescu, Florin Georgescu şi Leonard Badea pentru conducerea Băncii Naţionale. Nimic nu prevestea o asemenea abordare, chiar dacă „alchimiştii” bancheri ştiu reţeta vrăjirii guvernanţilor, atunci când, de pildă, cadavrul speculaţiilor financiare trebuie mutat de pe strada responsabilităţii lor, pe bulevardul datoriei publice, pe spatele cocoşat şi aşa de dări ale contribuabililor. Realegerea guvernatorului general al BNR, Mugur Isărescu, survine după recentele reprize de tensiuni, de la începutul anului, pe seama „ROBOR” şi repatrierea aurului, cu parlamentari altminteri bine intenţionaţi. Prin atitudinea recalcitrantă, adoptată, BNR apărea stat în stat, chiar ceva mai mult, un fel de dar constituţional de sorginte transcedentală. Poate că prin măiestria exersată, din când în când, în momente delicate, în domeniul cursului valutar – supravegherea pieţei bancare – Mugur Isărescu, cel mai longeviv guvernator european, a lăsat impresia că este controlorul legitim şi legitimat al societăţii româneşti, iar perpetuarea mandatelor sale la conducerea BNR este o dovadă în plus. Vorbind de ţinta de inflaţie, ratată an de an, potrivit Institutului Naţional de Statistică, la audierea de către comisiile reunite – economică şi de buget-finanţe – ale Senatului, la 12 februarie a.c. Mugur Isărescu s-a arătat un vocal acuzator al unei instituţii definitorie democraţiei parlamentare, omiţând că lumea actuală şi laică, dreptul de a decide este însoţit de obligaţia de a da socoteală pentru fiecare demers şi BNR a ieşit sistematic „din această schemă”. Dar faptul că atât Viorica Dăncilă, cât şi Călin Popescu Tăriceanu au dat comanda „capul la cutie”, fără explicaţii adiacente, înseamnă că pe holurile tăcute ale BNR longevitatea conducătorilor este preferată oricărei schimbări. Din raţiuni… de stat. PSD a plonjat din agitaţia excesivă, în tăcere deplină, şi oricât am vrea ca totul să fie simplu, pierdem vremea cu „normalitatea” statului de drept şi altele din categoria asta. Dreapta îşi permite, e omniprezentă, la nivelul UE, în toate nuanţele posibile, stânga nu are dreptul la luxul acesta. Iar Mugur Isărescu, stăpân pe sine, a dat semnalul pieţelor care zic „să dăm muzica încet”. Când în ipostaza de prim-ministru – demachiată –, pus în faţa maselor revoltate de situaţia economică, actualul guvernator era stingher, albit de frică, nehotărât şi servil, în faţa liderilor de partide care alcătuiau coaliţia de guvernare, alta era situaţia, uitată de actualul guvernator. Pe 3 iulie a.c. Parlamentul va vota noua conducere a BNR, pentru un mandat de 5 ani. Şi, astfel, Mugur Isărescu continuă. Un mandat în care BNR va atinge obiectivul de aderare a României la zona euro, proces complex cu multe capcane.