Să privim, puţin, spre politicienii francezi!

E un scandal imens în Hexagon, care a depăşit graniţele ţării, prin magnitudinea sa, mari cotidiene de pe continent titrând la prima pagină reţinerea ex-preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, pentru o afacere de corupţie şi trafic de influenţă prezumat, în scandalul ascultărilor. Extrem de prudentă, presa franceză relatează cu răceală, evitând pe cât posibil orice undă de parti-pris, printr-o sobrietate de invidiat. Majoritatea editorialiştilor îl consideră pe Nicolas Sarkozy un justiţiabil, ca şi alţii, de rând. Dosare fierbinţi, legate şi de numele lui nu sunt puţine, lăsând impresia unei plase ochiurate întinsă, din care greu se poate ieşi. Cu toate acestea, politicienii francezi îşi văd de ale lor sustrăgându-se oricărei tentaţii de a emite un punct de vedere. Din tabăra UMP, partidul fostului preşedinte, care aştepta revenirea acestuia, au răzbătut vocile câtorva tenori, tentaţi de o răfuială politică, dar s-au estompat repede. Şi premierul Manuel Valls, pe BFM TV şi RMC şi preşedintele Francois Hollande au evocat în scurtele lor declaraţii, „prezumţia de nevinovăţie” şi „independenţa justiţiei”. Oarecum, neobişnuit pentru noi, din câmpul socialiştilor aflaţi la putere, exceptând cum arătam, preşedintele Francois Hollande şi premierul Manuel Valls, cu declaraţii mai mult de circumstanţă, nu s-a auzit nici un comentariu acid, nici o lovitură în moalele capului adeversarilor politici, nici o clămpăneală ostilă. Lumea noastra politică ar putea trage cu coada ochiului la lipsa de indignare a politicienilor francezi. Nu fiindcă sunt grozavi şi neprihăniţi, nu fiindcă sunt îngăduitori sau le lipseşte sămânţa arţagului, ci pentru că se circumscriu unei conduite, unei deontologii, unor reguli de bun simţ, unei normalităţi. Oricum, Francois Hollande, în deplină cunoştinţă a tenebrelor afacerii Bygmalion, numele firmei care s-a ocupat de organizarea, în 2012,  a mitingurilor electorale ale adversarului său, acum reţinut, emiţându-se facturi false în valoare de milioane de euro, n-a ieşit la televiziuni să-l stigmatizeze pe acesta. Bâlciul e la noi, nu la ei, fiindcă zgomotul de fond al convieţuirii noastre este bombăneala, incrimarea, scandalul. Scena politică a devenit arena unui mediocru turnir: politicieni care nu funcţionează decât pe bază de întărâtare şi caft, la care privim uimiţi de multe ori fără să mai ştim de rostul adevărat al fiecărei zile şi al fiecărei vieţi.