Egiptul trăieşte ore dificile, poate decisive pentru viitorul democraţiei, în cea mai mare ţară arabă. Pe străzile din Cairo şi din marile oraşe egiptene pluteşte un aer de confruntare, de război civil în pregătire. Practic, Egiptul „laic”, care a manifestat duminică, 30 iunie a.c., se opune Egiptului Fraţilor Musulmani. Armata a fost dislocată pentru a proteja clădirile oficiale, ameninţând cu intervenţia „dacă spirala manifestărilor antrenează ţara într-un conflict necontrolabil”. Primul preşedinte ales democratic în istoria Egiptului şi primul civil care ocupă această funcţie, Mohamed Morsi, din rândul Fraţilor Musulmani, a avut o aniversare sobră, prilejuită de împlinirea unui an de la instalare. Bilanţul este dezastruos. Şi, în primul rând, eşecul e politic. Morsi s-a dovedit incapabil să găsească tonul şi să-şi manifeste talentul necesar pentru a aduna poporul, dincolo de puterea pe care o reprezintă. Partizanii săi susţin că opoziţia laică a respins propunerile de deschidere ale Raisului. Morsi a dat impresia că ar fi lipsit de calităţile necesare unui lider căruia i s-a încredinţat conducerea ţării. Adevărul e că preşedintele a părut ezitant, inapt de a fi explicit. Eşecul economic şi apoi social a fost resimţit de toţi egiptenii care au crezut că schimbarea de regim le va îmbunătăţi radical situaţia. Pentru cei mai mulţi dintre ei, la îndemână este doar supravieţuirea. Starea economică, copleşitoare, se îngemănează cu o situaţie politică de haos. Fraţii Musulmani nu au demonstrat că ar deţine secretul unei combinări a conservatorismului religios cu modernitatea economică. Opoziţia este coalizată. Extrem de eteroclită şi lipsită de un program comun. Ieri, Morsi a respins ultimatumul de 48 de ore fixat de armată pentru satisfacerea „cererilor poporului”. Opoziţia a strâns deja 22 de milioane de semnături pentru plecarea preşedintelui, acuzat de derivă autoritară, ameninţând în caz contrar cu „o campanie largă de nesupunere civică”. Între timp, Mohamed Kamel Amr, unul dintre cei mai importanţi membri ai Cabinetului, a părăsit guvernul, după demisia a încă 4 miniştri. Pe acest fond de stare tensionată, Barack Obama l-a contactat pe Mohamed Morsi pentru a-şi exprima îngrijorarea cu privire la situaţia din Egipt. Preşedintele american tocmai se afla în Tanzania, în cadrul unui turneu african, când l-a încurajat pe preşedintele Morsi să ia măsuri pentru a arăta că ascultă preocupările oamenilor şi că actuala criză ar putea fi rezolvată prin negocieri. Un actor important în tot ceea ce se petrece este armata, care a preluat conducerea ţării după despărţirea de Mubarak şi timp de 18 luni, printr-o gestiune dezastruoasă, a lăsat puterea unui civil ales preşedinte într-o ţară devastată. Ideal, cele două câmpuri politice ar trebui să respingă ceea ce a însemnat fostul regim şi să dialogheze. Şi una dintre cerinţele guvernării este înţelepciunea. Între timp, zeci de mii de manifestanţi defilează pe străzile din Cairo, Alexandria şi alte mari oraşe. În cadrul ciocnirilor dintre manifestanţi şi poliţie şi-au pierdut deja viaţa 8 persoane, dar ştirile sunt contradictorii. Opoziţia refuză să discute cu Morsi, iar în stradă partizanii şi adversarii preşedintelui se atacă fără menajamente.
Justiţia egipteană a ordonat, ieri, restabilirea în funcţie a procurorului general demis de preşedintele Mohamed Morsi, aplicând o lovitură şefului de stat islamist. „Curtea de Apel ia hotărârea definivă de a-l restabili pe Abdel Meguid Mahmoud (în postul) de procuror general”, a anunţat agenţia oficială Mena. Mahmoud a fost numit în post pe timpul lui Hosni Mubarak. El a fost acuzat de către militanţii revoltei din 2011, care l-a îndepărtat de la putere pe Mubarak, de faptul că s-ar afla la originea insuficienţei probelor prezentate de Parchet în procesul unor oficiali ai fostului regim.
