O primăvară incredibilă!

0
276

România e o ţară. A noastră a tuturor românilor, aflaţi acum în cea mai desăvârşită izolare. Cum n-am fost niciodată. Pandemia ne-a schimbat cursul vieţii, şi zilnic luăm cunoştinţă, prin breaking news-uri care se succed, de ultimele bilanţuri medicale. Uneori, descumpănitoare, alte ori dădătoare de speranţe. I s-a asociat pandemiei cu Covid-19 şi o secetă riscantă, pentru securitatea noastră alimentară, încât ploaia căzută în cursul nopţii şi prima parte a acestei zile, pare o binecuvântare pentru toate culturile agricole. A plouat aproape consistent, pe toată întinderea Doljului, cu un maxim de 31 de litri pe metrul pătrat la Băileşti -aur curat-. De prea puţine ori, noi cei de la oraş ne aducem aminte de grâu. Noi preferăm pâinea şi celelalte produse de panificaţie. E cam târzie ploaia, spun specialiştii, după o iarnă lipsită în precipitaţi şi o lună aprilie calică din cale afară. S-au pornit şi irigaţiile, în incintele amenajate. Alte ori a plouat potrivnic, acum n-a mai plouat deloc. Traversăm o primăvară cu greutăţi nu uşor surmontabile şi e bine să nu le uităm. Am petrecut o înviere cu Hristos în carantină. Şi am oftat. Despre cei care nu trec prin încercări teribile, nu se ştie cine sunt, ce caractere au şi ce putere lăuntrică. Despre cei care înving greutăţile, se poate şti cu precizie de ce le înving. Ei înving din forţa lăuntrică şi din caracter. Şi numai în raport cu circumstanţele ei se arată cine sunt. O colectivitate trează, cum este colectivitatea doljeană, şi fireşte şi celelalte, din imediata vecinătate, nu trebuie să dispreţuiască evenimentele care o ţin trează. Într-o ţară europeană, cum e ţara noastră, există o armonie lăuntrică ireductibilă. Sau ar trebui să existe. Fiindcă nu prea se resimte, din vari motive. Tăria unei ţări stă, de altfel, în armonia ei, în echilibrul ei, în disponibilitatea de a şti să păstreze şansele tuturor. România pare o ţară în cumpănă. Aşa cum sunt şi celelalte ţări ale Uniunii Europene şi nu numai. Uşor nu ne este nici nouă nici altora. De asta să fim convinşi. Dar alţii, spre deosebire de noi, lasă impresia că sunt mult mai uniţi, mai solidari, în faţa vicisitudinilor cu care se confruntă. Am putea şi noi să-i imităm, dar e greu.