Opera Română Craiova vă invită astă-seară, ora 19.00, la spectacolul „Bărbierul din Sevilla” („Il Barbiere di Siviglia”) – operă bufă în trei acte compusă de Gioachino Rossini în 1816, a cărei acțiune se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea secolului al XVIII-lea. Cea mai des cântată operă în teatrele și companiile de profil din lume a fost montată la Craiova în regia Arabelei Tănase, costumele și decorurile fiind realizate de Răsvan Drăgănescu. Reprezentația de astă-seară are loc sub bagheta dirijorală a maestrului Alexandru Iosub.
Libretul lui Cesare Sterbini are la bază piesa omonimă a lui Beaumarchais (1732-1799), care preia subiectul unei farse populare („Finta Pazza”), transformându-l într-o capodoperă a comediei franceze, ce a suscitat interesul a nu mai puţin de unsprezece compozitori. Cea mai reuşită variantă rămâne însă cea rossiniană, datorită geniului comic al marelui compozitor italian car a reușit să surprindă esența personajelor lui Beaumarchais.
Carismaticului Figaro, interpretat de Ștefan Ignat (București), i se alătură artiști ai Operei craiovene îndrăgiți de public și apreciați de critici: Florian Ormenișan (Contele Almaviva), Diana Țugui (Rosina), Sorin Drăniceanu (Don Basilio) și un invitat de peste hotare – Peter Hercz (Budapesta), în rolul lui Bartolo. Din distribuție mai fac parte Florentina Soare (debut în rolul Bertei), Ioan Cherata (Fiorello), Gabriel Marciu (Ofițerul), Dan Cornescu (Ambrogio) și Dragoș Drăniceanu (Notarul). De asemenea, își vor da concursul Orchestra și Corul de bărbați ale Operei Române din Craiova.
Opera „Bărbierul din Sevilla” („Almaviva” sau „Precauțiuni inutile”) a fost compusă în doar 13 zile. Apropiindu-se data premierei şi intrat în criză de timp, Rossini nu a mai avut vreme și pentru uvertură, astfel că a „împrumutat” fragmente din compoziția sa scrisă cu 3 ani înainte – „Aureliano în Palmira” (1813), apoi folosite din nou în „Elisabetta, regina Angliei” (1815), reliefate „în final” în „Bărbierul din Sevilla” (1816). Premiera operei din 20 februarie 1816 (Teatro Argentina din Roma), criticată dur de adepţii lui Paisiello – şi el autorul unui „Bărbier” –, a fost un eşec, însă la al doilea spectacol, în absenţa taberei adverse, publicul rămâne entuziasmat de montare, care capătă succesul binemeritat.