Toată presa europeană vorbeşte de Segolene Royal, după desemnarea sa ca ministru al Ecologiei şi Energiei, în guvernul lui Manuel Valls. 
Ziarele menţionează statutul fostei companioane a lui Francois Hollande, împreună având patru copii. „Cazul Segolene Royal”, pentru media europeană, se distinge prin anecdotică. BBC justifică intrarea în guvern a lui Segolene Royal, evocând ruptura între Francois Hollande şi Valerie Trierweiller în luna ianuarie, eveniment care i-a favorizat come-back-ul. „La Stampa” o numeşte „vedeta principală” a noului guvern şi califică întoarcerea ei „o răzbunare executată cu răceală”. „El Mundo” îi consacră un portret, sub titlul „Segolene iese din mânăstire”. La rândul său, jurnalul britanic „The Telegraph” consideră că nominalizarea doamnei Royal este „semnalul apropierii de fostul său companion”, răvăşit după romanţata poveste cu actriţa Julie Gayet, devoalată de presă. O observaţie interesantă o avansează şi „The Independent” care estimează că întoarcerea doamnei Segolene Royal în guvern, după 22 de ani, merită să satisfacă aripa stângă a PS, „Manuel Valls aparţinând aripei drepte, reformiste a partidului”. În fine, „El Pais” consideră această nominalizare drept „o tentativă mediatică pentru ameliorarea popularităţii guvernului, după cele întâmplate la alegerile municipale”. Ceilalţi miniştri sunt expediaţi într-un paragraf. În schimb, presa franceză nu conteneşte cu analizele asupra noului guvern şi remarcă, între altele, că, dacă Franţa are un preşedinte celibatar, şi noul guvern care urmează să primească votul de investitură al Adunării Naţionale cuprinde un premier recăsătorit, trei femei niciodată măritate, trei bărbaţi cu familii recompuse, s.a.m.d. Fiindcă totul este permis astăzi.
