Majestatea Sa Regele Mihai I al României a decis să se retragă din viaţa publică, în favoarea Principesei Moştenitoare Margareta a României. Consiliul Regal a luat notă de starea de sănătate a Majestăţii Sale, care a fost supus recent unei operaţii chirurgicale. Diagnosticele puse de echipa medicală sunt: „carcinomepidermoid metastazant”şi „leucemie cronică”. Majestatea Sa urmează un tratament complex şi solicitant, care îl împiedică să apară în public, având nevoie de o perioadă de refacere.
Regele Mihai I a decis să transmită următorul mesaj: «În ultimele săptămâni, am primit vestea unui serios diagnostic medical. Această situaţie vine în anul în care Familia şi Ţara sărbătoresc 150 de ani de la fondarea Dinastiei şi a Statului Român modern. Sunt sigur că fiica mea, Margareta, Custodele Coroanei, va găsi înţelepciunea şi forţa de a mă reprezenta şi de a duce la îndeplinire toate acţiunile mele publice. Am cerut Consiliului Regal să-şi continue menirea şi să prezinte sfatul său Custodelui Coroanei».
Născut pe 25 octombrie 1921, Mihai I a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Singurul şef de stat în viaţă din perioada celui de-al doilea Război Mondial, a devenit pentru prima dată rege după moartea bunicului său, Ferdinand, şi în urma renunţării la tron a lui Carol al II-lea (decembrie 1925). A fost detronat de tatăl său, după doar trei ani; a reprimit coroana un deceniu mai târziu, după abdicarea lui Carol al II-lea.
La 10 mai 1941, de Ziua Naţională a României, prin decret semnat de Ion Antonescu, a primit gradul de mareşal, bastonul fiindu-i înmânat de conducătorul statului. După colaborarea României cu Germania în al Doilea Război Mondial şi după ce forţele sovietice au intrat în România, a organizat arestarea lui Antonescu în 23 august 1944. Pe 6 martie 1945, presiunile Uniunii Sovietice l-au forţat pe Mihai să numească un guvern pro-sovietic dominat de Partidul Comunist Român, prim ministru fiind numit Petru Groza. Sub regimul comunist, a funcţionat ca un simplu şef de stat fără autoritate.
În iulie 1945, Stalin l-a decorat cu Ordinul Victoria pentru curajul personal dovedit în răsturnarea lui Antonescu, pentru stoparea războiului contra Aliaţilor, cât şi în semn de recunoştinţă pentru ordinul de încetare a focului emis de Rege în lovitura de stat, ordin care a grăbit avansul Armatei Roşii. Între august 1945 şi ianuarie 1946, prin ceea ce s-a numit mai târziu „greva regală”, a încercat, fără succes, să se opună guvernului comunist al lui Petru Groza, refuzând să-i semneze decretele. La presiuni sovietice, britanice şi americane, a renunţat în cele din urmă la opoziţia sa faţă de guvernul comunist, încetând să-i mai ceară demisia. În noiembrie 1947, a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie.
A fost obligat să abdice în 30 decembrie 1947 şi s-a exilat în Versoix (Elveţia), iar revenirea nu i s-a permis până în 1997. În martie 1948, denunţă abdicarea sa ca fiind smulsă cu forţa şi ilegală. În iunie 1948 s-a căsătorit cu Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cunoscută şi sub numele de Regina Ana a României, cu care are cinci fiice.
În 1948, autorităţile române comuniste i-au retras cetăţenia română; a locuit în Marea Britanie şi apoi în Elveţia. În 1992, trei ani după revoluţie, noul guvern român i-a permis Regelui Mihai să revină în ţară pentru sărbătorile de Paşte. În 1997, după înfrângerea electorală a lui Iliescu de preşedintele Emil Constantinescu, România a acordat înapoi Regelui Mihai cetăţenia română şi i-a permis din nou să viziteze ţara. După îndelungi dispute între Casa Regală şi statul român, familia regală a ajuns la o înţelegere cu autorităţile de la Bucureşti, “reconcilierea” de la 20 mai 2001 incluzând şi retrocedarea unei părţi a averii regale. La 25 octombrie 2011, pentru prima dată de la abdicare, Regele Mihai a fost invitat să susţină un discurs în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului.
