Suntem deja într-un an pre-electoral, şi deşi ne aflăm la începutul lui este firesc să se vorbească despre „bătălia pentru Cotroceni”, cea mai importantă din suita de alegeri a anului viitor. Partidele, încă în faza evaluărilor celor pe care îi vor investi cu încrederea lor pentru a deveni candidaţi, n-au anunţat deocamdată nume, dar asta nu înseamnă că nu se pregătesc cu asiduitate în spatele uşilor închise. Sondajul Atlas Intel, realizat în perioada 27-30 ianuarie a.c., pe un eşantion de 2.000 de persoane, cu o marjă de eroare de +/-2%, oferă o fotografie, să-i spunem interesantă. Atlas Intel este un institut de sondaje din Brazilia, cu o bună reputaţie, prin realismul măsurătorilor făcute la alegerile prezidenţiale din 2020 din SUA, la cele de anul trecut din Brazilia, dar şi din Argentina, Chile, Columbia. Suntem, aşadar, în faţa unui sondaj serios, demn de a fi studiat. În privinţa alegerilor parlamentare, surpriza nu o constituie faptul că PSD se află pe primul loc în intenţiile de vot ale repondenţilor, ci faptul că AUR vine pe locul doi, cu un scor dublu faţă de 2020, când a obţinut 9%, deşi diferenţa faţă de PNL este în marja de eroare. Fotografia pentru Cotroceni, în care Mircea Geoană (64 ani), actualul secretar general adjunct al NATO, fost ministrul de Externe, senator de Dolj, lider al PSD, după ce a pierdut, cum a pierdut, şi dacă a pierdut, alegerile prezidenţiale din 2009, este dat ca favorit în toate scenariile, cu o singură condiţie: să fie oferta PSD sau PSD să nu aibă propriul candidat. În alte scenarii posibile, inventariate, de pildă Marcel Ciolacu ar putea ajunge la Cotroceni doar într-o finală posibilă cu Nicolae Ciucă sau George Simion, dar nu cu Laura Koveşi sau… Emil Boc, primarul Clujului. Social-democraţii n-au mai câştigat alegerile prezidenţiale de… 20 de ani şi au resimţit acut această neputinţă. Nu demult, la Cluj-Napoca, în organizarea Fundaţiei „Friedrich Albert” şi Asociaţia „Proiect România 2030”, Mircea Geoană a conferenţiat pe tema „Criza inegalităţilor de dezvoltare. Cum transformăm creştere economică în bunăstare socială?”. Şi a făcut-o seducător. Discurs impecabil construit, prin armătura de idei, retorică desăvârşită. O situaţie neliniştitoare care se tergiversează în vecinătatea imediată a ţării, prin ceea ce se întâmplă în Ucraina (Kievul stăruie în a împinge aliaţii NATO la acţiuni militare directe cu Moscova) nu-i îngăduie momentan lui Mircea Geoană să apară în spaţiul public, într-o cadenţă pe care poate şi-ar dori-o. Dar cert este un detaliu: nu-i este indiferentă o candidatură la alegerile prezidenţiale de anul viitor, deşi, aşa cum a spus-o „atâta vreme cât sunt în această funcţie, foarte importantă în NATO voi da 100% din atenţia, energia şi talentul meu”. Mircea Geoană ştie ce e acela un priect de ţară, cunoaşte realitatea românească, este cultivat, bine cunoscut în spaţiul european şi peste ocean, abil diplomat, chiar de calibru, adică întruneşte condiţiile de a se merge pe mâna lui. Considerat odinioară puiet american, răsădit pe plaiuri dâmboviţene, se detaşează momentan la nivelul ofertei de candidaţi. Mandatul său la NATO expiră în octombrie a.c.. Cu mai mulţi ani în urmă, când profesorul emerit la Universitatea din Bradford (Marea Britanie), Tom (Thomas) Gallagher manifesta un interes statornic pentru România (i-au apărut şi câteva cărţi) unul dintre puţinii politicieni români menajaţi a fost… Mircea Geoană. Să fi avut Tom Gallager o premoniţie?
