Steagul Uniunii Europene a fluturat, în noaptea de revelion, în Arcul de Triumf din Paris, deasupra mormântului Soldatului Necunoscut, pentru a marca preluarea preşedinţiei Consiliului UE. Dreapta şi extrema dreaptă au sesizat imediat că drapelul francez a fost îndepărtat, pentru a lăsa locul celui european. Mai mulţi candidaţi la preşedinţie au criticat lipsa steagului francez. Câteva ore mai târziu, în noaptea de 1 spre 2 ianuarie, drapelul european a fost îndepartat. Palatul Elysée a precizat că de la bun început era planificat ca steagul să rămână în Arcul de Triumf strict pentru trecerea dintre ani.
Pentru candidata Rassemblement National, Marine Le Pen este vorba de ”o provocare la adresa celor care au combătut pentru Franţa”. Marine Le Pen s-a declarat revoltată că drapelul francez a fost înlocuit cu cel al UE, deasupra mormântului Soldatului Necunoscut şi i-a cerut preşedintelui Emmanuel Macron, pe Twitter, să schimbe cele două steaguri.
Pentru candidatul de extremă dreapta, de la formaţiunea Reconquête!, Eric Zemmour este ”o sfidare”.
O iniţiativă prin care se doreşte ştergerea identităţii franceze – a reacţionat şi Valérie Pécresse de la «Republicanii», candidata dreptei franceze pentru prezidenţialele din primăvară, preşedinta regiunii Ile-de-France.
Secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Clément Beaune le-a explicat că este vorba de ”o iniţiativă simbolică şi temporară pentru a marca începutul mandatului francez la şefia Consiliului Uniunii Europene”, precizând că steagul european va fi înlocuit cu cel francez, ceea ce s-a şi întâmplat, câteva ore mai târziu. De altfel, ultima dată cînd Franţa prelua mandatul european, în 2008, în timpul preşedinţiei lui Nicolas Sarkozy, cele două drapele au fost suspendate unul lângă altul pe cupola Arcului de Triumf.
Ce este cert: legea franceză nu stipulează nicăieri că cele două drapele ar trebui să fie arborate doar împreună.
Noţiunea de ”drapel” apare într-un singur articol din Constituţie în care se spune că – ”emblema naţională este drapelul tricolor – albastru, alb, roşu”. În afara acestui articol, niciun text legislativ nu fixează o regulă clară în ceea ce priveşte arborarea steagului, cu excepţia instituţiilor de învâţământ. Codul Educaţiei Naţionale prevede că deviza republicană – «Liberté, Égalité, Fraternité» este însoţită în şcoli de ambele drapele, cel al Franţei şi cel european.
Practica arată că în instituţiile publice este arborat drapelul francez. Apoi, în funcţie de diverse circumstanţe, cum ar fi cazul pentru comemorări ori pentru zilele de doliu naţional, steagul tricolor este arborat în bernă. Dar chiar şi aşa, guvernul decide ce recomandă în astfel de cazuri.
Drapelul european a fost adoptat de Consiliul Europei în 1955. De atunci a apărut dilema dacă el să fluture, sau nu, alături de culorile naţionale.
Ministrul de Interne, spunea într-o circulară trimisă prefecţilor în mai 1963, că nu vede niciun inconvenient în arborarea celui european, cu excepţia sărbătorilor naţionale când, ”steagul tricolor ar trebui să rămână singura emblemă ce ar trebui afişată pe clădirile publice, pentru a celebra festivităţile naţionale”.
Ministerul Armatelor precizează că în acest caz, drapelul european nu ar trebui să îl înlocuiască pe cel naţional: ”decorarea clădirilor în culorile Europei este posibilă, atât timp cât se asociază cu culorile franceze şi cu condiţia ca drapelul european să fie amplasat în dreapta celui francez – şi deci apare practic în stânga în momentul în care le privim”.
De atunci, autorităţile au practicat această recomandare, fără ca ea să fie practic formulată în scris de Guvern, în vreun act oficial.
De altfel, împreună au fost arborate pe durata preşedinţiei franceze a UE, în 2008.
Este cert că, în ultimii 20 de ani, cele două steaguri au fluturat împreună pe clădirile publice. Nicolas Sarkozy este primul preşedinte al Franţei care s-a fotografiat în faţa celor două drapele, pentru portretul naţional.
În plus, de ziua Europei, pe 9 mai, autorităţile sunt invitate să expună culorile europene alături de drapelul tricolor.
Altfel spus, chiar dacă nu există nicio dispoziţie legală, uzanţa este că drapelul european este arborat împreună cu cel naţional.
