Comisia Europeană, în puzderia de necazuri cu care se confruntă, între care ofensiva Omicron, şi-a găsit timp de subtilităţi lingvistice, constând în eliminarea oricărei formule care face referire la „sex, etnie, rasă, religie, dizabilităţi şi orientare sexuală”. Astfel, apelativele „Miss, Mrs.” (domnişoară sau doamnă) urmau să fie înlocuite cu mult mai generalul „Ms.”. Termentul „Crăciun” ar trebui evitat pentru că îi ofensează pe necreştini(!). Numele creştine, precum Maria sau Ioan, ridică şi ele probleme. Tonul este sarcastic şi jignitor. Şi asta nu e tot. Documentul intitulat „Uniunea egalităţii. Instrucţiunile Comisiei Europene pentru comunicare inclusivă” consideră expresia uzuală „doamnelor şi domnilor” –neinclusivă- aptă de a fi substituită cu sintagma „dragi colegi”. Adică fără gen. Documentul nu este unul rătăcit, fiindcă în martie a.c. Parlamentul European confirma existenţa unui ghid intern de comunicare prin care cerea evitarea termenilor de „mamă” şi „tată” sau „oameni sănătoşi”. A spune să nu ne luăm după vorbe e o imprudenţă. Trebuie să te iei după orice expresie a derapajului ideologic, moral şi religios. Toate sunt semnificative. Ce poţi să mai comentezi? Ca şi moartea, imbecilitatea e democratică: nu distinge între săraci şi bogaţi, între prostime şi aristocraţie, între est-europeni sau vest-europeni. Cu alte cuvinte întâlneşti imbecili la toate nivelurile. Prima reacţie fermă a venit din partea eruditului purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, care a precizat că lupta ideologiilor cu realitatea are mereu acelaşi plictisitor rezultat: compromiterea morală a celor ce încearcă utopic falsificarea realităţii. Probabil că autorii aşa-numitului decalog ar fi inventat stahanovismul, dacă nu se năştea Stahanov. Constatând că utopia sa n-are aderenţă, nu e împărtăşită şi generează polemici, comisarul european pentru egalitate, malteza Helena Dali, ar fi retras documentul intern de tip neo-marxist, pentru anumite corecţii imperative. Să nu fim vanitoşi. Putem aşadar vorbi şi de imbecilii altora, nu numai de ai noştri. Imaginaţia nu e o înzestrare caracteristică, la îndemâna fiecăruia. Fiindcă se omite faptul că suntem o societate europeană eterogenă, unită în diversitatea ei. Pentru cei care au trăit câteva decenii sub tirul propagandei comuniste, educaţi în ideea contrastului fatal dintre „vechi” şi „nou”, cu adaosul subînţeles că tot ce e vechi e rău, şi tot ce e nou e bun, am devenit mefienţi faţă de o noutate, care se dovedea tot mai dizolvantă şi autoritară. „Noul” devenise materia tuturor demagogiilor, numele neliniştitor al tuturor schimbărilor nefaste cu care eram confruntaţi. În numele „noului” era interzis accesul la marile repere ale tradiţiei intelectuale, în numele „noului” se sistematizau satele, se demolau bisericile ş.a.m.d.: modelul omului nou era un amestec de utopie festivă şi supunere decerebrată. Preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop, referinduse la iniţiativa Comisiei Europene de a înlocui termenul „Crăciun” –considerat prohibit- cu „sărbătoare” reaminteşte că şi regimul comunist a făcut acelaşi lucru după 1948, când „Moş Crăciun” devenise… „Moş Gerilă”, iar Crăciunul se circumscria „sărbătorilor de iarnă”. Nimic nou aşadar sub soare. În vremea globalismului comunist se construia societatea atee, iar astăzi avem un globalism neo-marxist care urmăreşte cu aceleaşi cuvinte ori cu altele, apropiate ca sens, scopuri similare. Vasile Bănescu defineşte „păsăreasca ideologică”, din care sunt izgonite cuvinte pe al căror conţinut s-a fondat Europa şi chiar UE însăşi, drept o limbă ce nu va fi niciodată vorbită şi înţeleasă în ţările care au trecut timp de decenii prin suferinţe atroce provocate de ideologia anti-creştină şi anti-umană. Europa reală este şi va rămâne Europa creştină, multiculturală, cristalizată definitiv în istorie.
