La RFI, Dacian Cioloş, liderul USR şi-a dat cu părerea despre scenariul unui Guvern PNL-PSD, făcând referiri suple, dar cu subînţeles la „apetitul” social-democraţilor pentru reforme. Ceea ce ştie şi nu afimră răspicat Dacian Cioloş este că liberalii au capul în dealul Cotroceniului şi doar câteva mâini de lucru la Palatul Victoria şi eventual în Modrogan, la sediul partidului. E drept, acum, că nu toată lumea se poate lupta cu sine şi ieşi învingător. „Există încă posibilitatea refacerii coaliţiei de centru-dreapta între PNL, USR şi UDMR, dar asta presupune să stabilim un program de reforme, să ne înţelegem pe nişte măsuri imediate, care trebuie luate pentru a scoate ţara din criză”, cotcodăceşte Dacian Cioloş, ca hiperinterpret pe aproape orice temă, încât depăşeşte condiţia chibiţului de fotbal care emite marţial judecăţi despre strategia jocului. Judecăţile lui Dacian Cioloş sunt obosite, stafidite, dar mereu într-o nouă ţiplă. O nedumerire firească: unde şi în ce împrejurare şi-a probat înaltul profesionalism politic, aptitudinea administrativă, armătura de idei pe care se construieşte o reformă? Dincolo de minore dexterităţi demagogice, câteva abilităţi de duzină, n-a arătat niciodată ceva concret. Procentele sever împuţinate în sondajele de opinie atestă această realitate. E comică de-a dreptul dorinţa acerbă a useriştilor pentru o nouă logodnă cu liberalii, încât numai că nu afirmă că le-a obosit vlaga adversităţii, patosul ostilităţilor faţă de foştii parteneri de guvernare. Oportunismul de paradă, o resurecţie clandestină a ceea ce se ştie despre ei, nu face doi bani. E un barbut cu zaruri false, fiindcă tenorii partidului continuă să atace PNL. Antipesedismul nevrotic, toxic, flagrant toxic al lui Dacian Cioloş, nu denotă altceva decât că e capabil de minore coafări pentru a reveni la guvernare şi a reface „performanta” coaliţie de centru-dreapta şi a scoate ţara din criză. În care au adus-o… marţienii. Deşi sunt destule semnale că a zburat puiul cu aţa. Orbului degeaba îi spui că s-a făcut ziuă.
