Notam, într-un articol apărut, în spaţiul acestei rubrici, la 24 iunie 2015, sub titlul „Cultura Web şi ofensiva imbecililor”, că, „în contextul schimbărilor ameţitoare substituind de-acum locul divinităţilor de prin milenii umanităţii”, e dificil de anticipat viitorul culturii şi chiar al civilizaţiei umane, în raport cu formele tradiţionale, occidentale îndeosebi. Mobilul acelei aserţiuni îl reprezentase o afirmaţie a regretatului cărturar Umberto Eco rostită şi, apoi, inclusă în discursul său cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Torino în care susţinea, textual că
„Reţelele de socializare permit persoanelor să rămână în contact între ele, dar dau şi drept la cuvânt unor legiuni de imbecili care mai înainte discutau la bar la un pahar de vin iar acum îşi rezervă dreptul la opinie despre Premiile Nobel”.
Între timp, cum se ştie, marele scriitor şi semiolog s-a stins, la 19 februarie a.c., la Milano, la vârsta de 84 de ani, dar imensa sa moştenire culturală continuă să alimenteze setea de cunoaştere şi de bucurie estetică a milioane de persoane de pretutindeni.
Însă, paradoxal ori nu, adevărul, receptat nu fără oarecare dispute încă de la ieşirea în public a acelei aserţiuni, îşi primeşte atestarea chiar în forma şi în substanţa în care autorul său l-a gândit şi l-a spus.
S-a întâmplat, zilele trecute, tot pe o reţea de socializare (şi cum altfel?), în care cineva, substituind numele lui Umberto Eco, a publicat, pe un seite – fake ts24.live – o postare în legătură cu votul la referendumul constituţional ce va avea loc pe 4 decembrie, care suna astfel:
„Cine va vota NU e un imbecil, iar grillini (membrii şi susţinătorii formaţiunii lui Beppe Grillă, „Cinque Stelle”, n. ns.) sunt o legiune de imbecili” . Drept suport iconografic, o fotografie, şi ea trucată şi, altminteri prea puţin asemănătoare cu figura scriitorului şi, tocmai de aceea, o repropun aici), cu un domn supraponderal, cu ochelari, o barbă încâlcită şi un basc scoţian.
Imediat internetul s-a „mobilizat”, cu legiunile sale de imbecili astfel re-autentificaţi, reacţionând brutal şi injurios la adresa celui care, decedat, aşadar, cu mai bine de două luni de la prima anunţare publică a referendumului, n-avea cum să formuleze vreo opinie.
Acuzaţiile au mers de la oportunism la servilism, ba chiar că şi-ar fi dorit să-i ia locul actorului Roberto Benigni la recenta ceremonie de la Casa Albă prilejuită de vizita premierului italian Matteo Renzi. Puţini au fost cei care, sesizând păcăleala, au exprimat, succint şi ironic, admiraţia faţă de glumă.
Autorul acestei farse, Ermesc Maiolica (real ori doar pseudonim) avusese grijă să adauge, sub semnătură, un indiciu ce-ar fi putut sugera natura unei poante, concluzionând, apoi, sarcastic:
„Din moment ce peste câteva zile va fi ziua morţilor, am dorit să-l amintesc şi astfel pe marele Umberto Eco care cu siguranţă de-acolo de sus va fi hohotind de râs citind comentariile. Cu acest ultim experiment al meu am vrut să demonstrez în practică faimoasa teorie şi sper să fi reuşit destul de bine, prin urmare trag aici cortina jocului teatral şi doresc noapte bună tuturor, chiar şi ţie, Umberto”.
Fireşte, teoria era a lui Eco însuşi, unul dintre reputaţii experţi academici ai actului comunicării.
Punct ochit, punct lovit. Nici că ar fi putut exista un experiment mai convingător decât acesta pentru volatilitatea funcţiunii reţelelor de socializare în societatea lichidă în care trăim şi, mai ales, pentru conformarea aserţiunii, altminteri premonitorii, a autorului „Numelui trandafirului”.
Şi nu preget să mă gândesc că ea ar merita să fie, din când în când, verificată, punându-i, spre a mă opri la un singur exemplu, lui Nichita Stănescu ori chiar lui… Marin Preda, vreo opţiune pentru vreunul din partidele în perspectiva scrutinului din decembrie.
Presupun însă că, dată fiind varietatea „legiunilor de imbecili”, acelaşi lucru ar avea mai puţin succes dacă în joc, în locul marilor noştri scriitori, s-ar apela la piţipoancele telematice supralicitate de media seară de seară şi, deci, ale căror grosiere şi impudice „opinii” sunt cunoscute în detaliu.
