Azi e o zi liniştită. Dar toridă. Mâine va fi însă ziua “Marii finale” pe “Ion Oblemenco”, ziua în care se decide campioana ţării la fotbal. Craiova sau Cluj. Fiindcă lucrurile sunt aşa cum sunt, cum spunea neuitatul general De Gaulle, va trebui să jucăm o partidă “pe viaţă şi pe moarte”, o partidă care să rămână de poveste. Craiova a mai traversat asemenea cumpănă. CFR Cluj a reuşit să vină la Craiova în postura de lideră, după ce a trecut de o echipă încropită, FCSB, semn evident de desconsiderare a campionatului. Locvacelui Gigi Becali nu-i place nespus în libertate şi o discuţie prelungită pe această chestiune e ridicolă şi penibilă. În niciun campionat serios al Europei nu se putea admite, fără consecinţe, ceea ce a făcut el. În fine. Antrenorul echipei sale declara, după partida cu CFR Cluj (0-2), “că i-a fost teamă să nu accidenteze titularii”. Morala în fotbal e foarte abstractă. Justin Ştefan, secretarul general al LPF, a făcut referiri la solicitarea înaintată UEFA pentru a vedea dacă partidele Astra – Craiova şi FCSB – Astra ar putea să se dispute şi după 3 august, în situaţă că nu vor influenţa clasamentul final. Numai că, în situaţia unei remize, mâine seară, atunci rezultatul partidei Astra – Craiova ar influenţa decisiv clasamentul final, chiar dacă Astra nu are drept de participare în cupele europene. La prima vedere, dar şi la a doua, şi a treia Craiova depinde de ea însăşi. N-are de ce să-şi pună cenuşă în cap. Oamenii lui Cristiano Bergodi au nevoie de stăpânire de sine, nervi tari şi de … noroc. Vor trebui să sufere, dar pentru asemenea cauză se merită. CFR Cluj a adoptat toate strategiile posibile, simţind că-i curge pământul de sub picioare. Ce paradox: suporterii Craiovei au privit , întotdeauna, cu simpatie, performanţele clujenilor. Şi “înainte” şi “după”. Nu Clujul a constituit “piatra tare” pentru Craiova. Dar lumea s-a schimbat. Acum, Craiova are numai duşmani, iar Clujul – după toate aparenţele – mulţi prieteni, într-o cooperativă subterană. Cu spectatori în tribunele stadionului “Ion Oblemencă”, partida ar fi fost una electrizantă, greu suportabilă de insolentul Dan Petrescu.Faptul că Universitatea Craiova a devenit o forţă în fotbalul autohton deranjează cumplit. Şi trebuie să impună un fel de fatalitate, determinându-i pe toţi s-o respecte. Joacă un totbal de toată mâna, reamintind de Craiova eternă. Alte echipe oltene nu mai sunt. Aşadar, doar un îndemn: Forza Ştiinţa!
